Chiar în zilele în care, în Elveția, echipa feminină de gimnastică a României luptă la Campionatele Europene, întreaga țară e pusă pe jar în urma destăinuirilor făcute de Maria Olaru în cartea autobiografică „Prețul aurului. Sinceritate incomodă”. Răscolind puțin în trecut, vedem că metodele inumane de tratament a sportivelor au fost resimțite negativ și de alte fost gimnaste.
În volumul său, Maria Olaru pomenește de cazul traumatizant al fostei sale colege de lot, Andreea Ulmeanu. Aceasta a fost bătută de tatăl ei cu cureaua pe podiumul de la sol, în fața tuturor coechipierelor, pentru a da un exemplu! „Vina” Andreei era aceea că ar fi introdus dulciuri în cantonament.
La aproape 15 ani de la acea întâmplare, Andreea Ulmeanu, care a cucerit titlul mondial cu echipa la Ghent, în 2001, era încă marcată de cele întâmplate. Într-un interviu acordat în 2011 pentru opiniatimisoarei.ro, aceasta recunoștea: „Și în momentul de față mai am coșmaruri. A fost traumatizant. La 12-13 ani să ai un regim de viață mai ceva ca la militari?! Gândiți-vă că la ora 7 ne trezeam. Pe la 7 și jumătate aveam cântarul, în fiecare dimineață. Asistenta scria în caiet greutatea și domnul Bellu verifica. Mergeam la micul dejun la 8 fără zece și după, aveam două ore de școală, de la 8 la 10. La 10 jumătate începeam antrenamentul până pe la 2, apoi mâncam. După masă aveam recuperarea, în functie de traumatismele pe care le aveam, apoi aveam o oră de somn și la 5 începeam al doilea antrenament, până pe la 7 jumate - 8. După aceea masă, în funcție de greutatea pe care o aveai dimineața la cântar. Dacă aveai greutatea optimă mâncai, dacă nu, răbdai!”, declara, acum cinci ani, Andreea Ulmeanu. O dovadă în plus că la Deva era un fel de „Cetate a Groazei”, în care copiii puteau fi ținuți nu doar în teroare, ci și fără mâncare, dacă o cerea cântarul.
Sursa: click.ro
