"Filipinezul și-a cîștigat cîteva runde, în special cea cu numărul 4, cînd l-a înghesuit pe favorit. Dar Mayweather e formidabil. Are mai multe mîini decît prevede regulamentul și se află întotdeauna în altă parte decît ne indică gravitația. Ca să-l înțelegi pe Floyd Mayweather ai nevoie pur și simplu de filmările cu încetinitorul din Matrix.
Toți cei trei arbitri l-au văzut învingător pe Floyd, pentru că specialiștii veterani au efectul de stop cadru încapsulat în retină, după mii de meciuri de box observate.
Sigur că publicul protestează. Așa se întîmplă ori de cîte ori pierd inimoșii.
De aceea se spune că sportul e al publicului. Pentru că oamenii modifică, prin percepția lor, jocul. Meciurile iau, de fapt, forma subiectivă a celor două tabere. Fanii lui Pacquiao și-au declarat favoritul drept învingător moral, în timp ce suporterii lui Mayweather dau din cap zîmbind, așa cum zîmbeau ambii boxeri pe ring, ca să arate adversarului că nimic nu i-a clintit. Nimic nu ne clintește din subiectivitatea noastră. Fiecare avem propriul învingător.
Dincolo însă de percepția diferită, de spectacol și de lumini, cei doi au furnizat lumii o nouă lecție de muncă. Sînt destule momente cînd boxul profesionist e kitsch. Dar, în ambalajul strălucitor, se află truda excepțională, curajul și calitățile fizice nereplicabile, parcă pe Dolce s-a folosit expresia, ale unor mari campioni.
Nu degeaba Steffi Graf și Andre Agassi sorbeau lîngă ring mișcările elaborate ale celor doi luptători transpirați. Era ca și cum ai urmări un haiku vizual. Mă gîndesc că Agassi și Graf se pricep un pic la munca unui sportiv", scrie Tolontan pe blogul său.
