Cum îi văd vecinii României pe români. De la ”mămălicki” a bulgarilor, la proverbele maghiare și solidaritatea cu ucrainenii după război

Cum îi văd vecinii României pe români. Foto: Profimedia
Ospitalitate, umor, cârpeli, dar și vechi prejudecăți. Sunt doar câteva dintre etichetele pe care le primim dincolo de granițe. Am vrut să aflăm cum arătăm, de fapt, în oglinda celor cinci vecini ai noștri.
În ciuda tuturor tensiunilor, românii reușesc să se facă primiți peste tot unde ajung, la fel cum și noi la rândul nostru îi primim cu căldură pe toți. Urmăriți chiar acum un material marca Realitatea PLUS despre „România văzută prin ochii ungurilor, bulgarilor, sârbilor, moldovenilor și ucrainenilor.”
Știm deja ce credem noi despre vecinii noștri: de la concedii mai ieftine, taxe auto mai mici, până la ospitalitate, vinuri celebre, competiții sportive și dispute istorice. Mai puțin știm, însă, ce se vede atunci când ei se uită spre România.
Bulgarii, între trădare și prietenie
Cu Bulgaria avem o relație care seamănă cu o căsnicie lungă. De secole, am trecut de la prietenie, la conflict și înapoi la prietenie, în ciuda idealurilor complet diferite. Cel mai cunoscut proverb pe care îl folosesc și acum despre noi subliniază chiar această diferență: Vlahii se îneacă la malul Dunării.
„Dacă deschizi azi un ziar sportiv din Bulgaria, după ce Naționala lor de Fotbal a condus cu 1-0 timp de 89 de minute și a luat două goluri în prelungiri, titlul va fi aproape garantat: Ne-am înecat ca vlahii la malul Dunării.” explică vloggerul Zaiafet.
Explicația geografică e simplă.
„Pe vremuri când cineva încerca să treacă fluviu înot sau cu o barcă șubredă dinspre Bulgaria spre Țara Românească, partea grea nu era mijlocul fluviului, ci ultimii 50 de metri de la malul românesc, unde dădeai de nămol și vârtejuri exact când credeai că ai scăpat”
Dar, mai mult decât atât, pentru bulgarul tradițional, care se vede pe sine drept un om dintr-o bucată, românul a apărut mereu un tip care începe lucrurile, dar nu le duce până la capăt.
„Mamalicki, go home!” este expresia care a marcat anul 2006, când a fost rostită de cel mai mare fotbalist bulgar din toate timpurile, Hristo Stoichkov, jurnaliștilor români după meciul România – Bulgaria din preliminariile EURO 2008.
Porecla de „mămălinski” a părut mult mai jignitoare decât este de fapt în percepția bulgarilor.
”Așa cum noi le am zis secole la rând bulgarilor zarzavagii sau grădinari, porecla noastră supremă la sud de Dunăre este mămăligar.
În folclorul și în umorul bulgăresc, mămăligarul nu e doar un om care mănâncă mălai fiert. E un tip alunecos, diplomatic, care evită conflictul frontal, care se mulează după cum bate vântul istoriei, negociază în loc să scoată iataganul și care reușește cumva să iasă mereu în picioare”, mai spune vloggerul.
Însă, tonul bancurilor a devenit extrem de tăios în anul 1913. Atunci, Bulgaria a intrat în război pe trei fronturi, iar România a profitat de vulnerabilitatea sa pentru a prelua controlul asupra Cadrilaterului, pe care avea să-l retrocedeze în 1940 sub presiunea Germaniei naziste.
„Același Ivan Vazov, care în 1883 scria cu lacrimi în ochi despre ospitalitatea românească din Brăila, scrie după 1913 poezii pline de amărăciune și furie”
În presa satirică din Sofia de după 1913 și din timpul Primului Război Mondial, soldatul și ofițerul român erau caricaturizați constant ca niște domnișori gătiți la patru ace, care așteaptă ca alții să se lupte ca ei să vină la final să împartă hărțile. Mai mult, încercarea noastră de a scăpa de cuvintele slave nu a fost văzută nici ea cu ochi buni.
„Pentru bulgari care își construiau identitatea națională pe mândria de a fi slavi și oameni ai pământului, snobismul nostru francofon era comic și ridicol.”
Înainte și imediat după intrarea noastră comună în Uniunea Europeană, din 2007, bancurile bulgărești despre români au căpătat un ton de solidaritate autoironică.
Iată un banc clasic care circula în Sofia în ianuarie 2007: În prima zi după intrarea României și Bulgariei în Uniunea Europeană, președintele Comisiei Europene își sună disperat consilierul la ora 8:00 dimineața. Jean-Claude: S a întâmplat o nenorocire. Azi noapte am lăsat mașina în fața Parlamentului European și dimineață am găsit o fără roți, fără oglinzi și cu casetofonul furat. Cine a făcut asta? Românii sau bulgarii? Consilierul se uită pe camerele de supraveghere și-i răspunde liniștitor: "Domnule președinte, a fost un proiect european comun de cooperare transfrontalieră. Românii v-au demontat mașina, bulgarii v-au înmatriculat o deja pe Ruse și vă vând înapoi la jumătate de preț.
Mai mult, așa cum noi avem expresia „lucru nemțesc” pentru ceva făcut la milimetru sau „afacere bulgărească” pentru ceva complicat și păgubos, bulgarii folosesc „treaba românească” atunci când vor să descrie o improvizație de tipul „e păcat să pui șurub, când poți să pui sârmă”.
Sârbii au doar doi prieteni: Pe Dumnezeu și pe români
La vest de Bulgaria, o avem pe Serbia. Când se gândesc la România, cei mai mulți sârbi au în minte trei lucruri: petreceri, femei frumoase și condițiile grele de trai din perioada comunistă.
Relația dintre români și sârbi din ultimul secol a fost ca un joc de ping-pong, de la prietenie, la conflict, la trădare și înapoi la colaborare. Deși relația este de ceva timp una bună, înainte a fost marcată și de indiferență. Sârbii nu au glume despre români, cum nici noi nu avem despre ei. Indiferența se vede și în numărul extrem de mic de turiști din Serbia care ne vizitează țara.
Ungurii și istoria noastră complicată
Mergem mai la nord și ajungem în Ungaria.
Ungurii sunt de foarte multe feluri. O dată că sunt maghiarii din România, care evident că știu mai multe lucruri despre români și au o practică a conviețuirii cu ei foarte lungă. Și sunt maghiarii din Ungaria, pentru care noi suntem mai puțini importanti decât credem noi.” a spus istoricul Sorin Mitu la Realitatea PLUS
Cel mai sensibil punct este, evident, Transilvania. Iar asta se vede mai ales la orele de istorie din școli. În România, manualele insistă pe ideea de unitate a celor trei țări române și pune accentul pe continuitatea populației autohtone. În schimb, în Ungaria, un elev învață că Transilvania este o parte istorică a Coroanei Maghiare. Conflictul se vede și în glumele ungurilor despre români.
Un banc spune așa, că românii se hotărăsc să facă cel mai mare stadion din lume, să-l construiască undeva în Transilvania. Toată lumea să oferă, toată comunitatea internațională, ce sprijină internațională să ofere sprijină internațională, toată lumea ce contribuim, vă ajutăm cu materiale, cu bani, cu nu știu ce, ungurii nimic. Românii abordează diplomatic, zice, dom'le, nu ne ajutați și voi cu ceva. Maghiarii răspund. Păi ce, n-a fost de ajuns că v-am dat terenul?
Există însă și proverbe maghiare istorice care fac referire la români.
Românii dintr-un sat, într-un sat românesc, aveau o pădure și la marginea pădurii, în pădure au venit ciori. Ciori pe pomii lor, pe copacii lor. Românii s-au speriat că ciorile le vor mânca, le vor mânca copacii și atunci ce au făcut? S-au apucat să taie toți copacii. De aici proverbul, au tăiat pădurea, ca românii din Bedeu, oameni care nu prea au minte”, a mai spus istoricul
În ciuda glumelor, ungurii sunt vecinii care ne vizitează cel mai mult. În fiecare an, peste 100 de mii de cetățeni maghiari se cazează la noi.
Ucrainenii, istorie complicată și solidaritate
Relația cu Ucraina este poate cea mai schimbată în ultimii ani. De la conflictul privind Bucovina de Nord și Ținutul Herța și scandalurile legate de traiul minorității românești din Ucraina, la solidaritate după invazia Rusiei. După 2022, România a devenit una dintre țările importante de tranzit și sprijin pentru Ucraina. Totuși, părerile despre români rămân împărțite.
„Ce părere ai despre România, țara ta vecină, România?
Nu prea mă gândesc la țara asta. Poate pentru că prefer să evit să merg acolo.
Eviți să mergi în România?
Da.
De ce?
Poate din cauza știrilor, adică nu sunt prietenoși cu noi.”
„Mi-au plăcut foarte mult oamenii, foarte prietenoși.
În ce oraș ați fost?
București.
Ne-au ajutat când am fost acolo.”
Moldovenii, frații de peste Prut
Și ajungem la Republica Moldova.
Marea Unire din 1918, pierderea Basarabiei în 1940, perioada sovietică și independența Republicii Moldova din 1991 au creat o relație extrem de complexă. Pentru unii moldoveni, România este țara limbii comune, a rudelor, a studiilor și a oportunităților. Pentru alții, relația este mai degrabă una de vecinătate, influențată de experiența sovietică și de identitatea moldovenească.
În ceea ce privește umorul, glumele despre români și moldoveni sunt adesea reciproce și se bazează pe diferențe de accent, expresii și stereotipuri regionale.
Cum ne văd vecinii
Așadar, cum ne văd vecinii? Pentru unguri, suntem parte a unei istorii încă disputate. Pentru bulgari, vecinii cu care împărțim Dunărea și drumurile spre mare.
Pentru sârbi, comunitatea cu rădăcini comune în Banat. Pentru ucraineni, un partener devenit important în vremuri de război. Iar pentru moldoveni, o țară cu care împart limba, istoria și familii care fac parte din același neam.
Cinci granițe, cinci perspective diferite care, împreună, arată cine suntem în această parte a Europei.
Urmărește știrile Realitatea.NET și pe Google News


























