"Prin titluri, prin modul de diseminare a informației și chiar prin analiza ulterioară pe text s-a reușit strania performanță a se aplatiza principalele mesaje transmise de directorul SRI Eduard Helllvig, într-una din rarele ieșiri publice", scrie Marius Stoian în Adevărul.ro.
În cercurile în care am discutat despre subiect au fost în principal două obiecții cu verdict negativ față de discurs.
Unu: expunerea de la Timișoara are o puternică încărcătură politică ce ar putea crea impresia că șeful SRI „face recomandări“ ce ies din fișa postului. Problema valorilor pe care le apără SRI nu este una de filozofie, este de legalitate, descrisă în termenii Constituției și a legii de organizare și funcționare - mi s-a spus.
Doi: o atare abordare politică personalizată combate însăși teza ruperii cu trecutul conținută în alocuțiune. Nu poți obține alte rezultate pornind de la același mod de a te interfera în viața social-politică - au adăugat alte voci.
În opinia mea, ambele aserțiuni păcătuiesc prin faptul că nu țin cont de contextul excepțional în care s-au produs asumpțiile lui E.Hellvig.
Un context în care, în tăcerea unei instituții care nu are cum să evolueze reactiv, în combatere, la zvonuri și șoapte de coridor (nici atunci când iau configurație publică), s-au intensificat campaniile de dezinformare în care SRI este plasat în zona gri de susținere tacită de derapajelor antidemocratice, a unei linii naționaliste, autohtoniste, cumva anti-europene și anti-americane, în general a unei forme de democrație iliberală, de autoritarism.
Confuzia este întreținută abil și de unele grupuri cu vizibilitate și influență afiliate în trecut fostului lider liberal. Ea are însă și multe „izvoare“.
Per a contrario, eu cred că intervenția lui EH este nu numai extrem de oportună ci vitală în eliminarea oricărei forme de speculație.
Sunt cred eu, trei mesaje extrem de importante:
1) mesajul de „rupere cu trecutul“;
2) reafirmarea categorică a susținerii pentru opțiunea euro-atlantică și avertizarea asupra pericolului propagandei anti-europene, anti-occidentale;
3) poziționarea tranșantă în favoarea societății deschise, a piețelor libere, a democrației liberale, în esență.
Și un mesaj corolar: interesul național se fixează la intersecția acestor 3 teze, prin adăugarea instituțiilor puternice și a raporturilor corecte, echilibrate și oneste dintre acestea. Prin urmare, interesul național înseamnă mai multă integrare europeană, un parteneriat amplificat cu SUA și o susținere profesionistă, în acest cadru, a propriilor interese.
1) Decesul generalului Iulian Vlad a constituit pretextul unei campanii cu iz naționalist, de reglorificare a unei epoci apuse. Îl cunosc pe generalul Vlad din 1993. Am avut numeroase discuții și îl apreciez ca pe un personaj inteligent. Dar a accepta transformarea lui Iulian Vlad în erou salvator și reper moral pentru România este excesiv și regretabil, fie și pentru faptul că fosta Securitate pe care a condus-o a fost nu doar un serviciu de informații, a fost în egală măsură și un instrument de represiune al unui regim totalitar.
Conform anunțului lui EH această despărțire nu va fi doar una simbolică. Ea va fi marcată de o recuperare a trecutului prin desecretizarea unor importante documente.
Mai trebuie spus în context că „eroizarea“ lui Iulian Vlad pare o amorsare a unor legitimități derivate din proximitate, în perspectiva unor proiecte deloc inocente.
Citește mai multe în Adevărul.
