1. Un ministru al butaforiei
Sebastian Burduja a ajuns să transforme Ministerul Energiei într-un platou de TikTok unde dă lecții de economie „cu chibritul". În loc să vină cu politici clare, protecții pentru consumatorul vulnerabil sau strategii de valorificare a resurselor interne, Burduja vorbește despre „mecanisme de piață" și „explicații tehnice" care nu mai păcălesc pe nimeni.
În fața camerelor, pare că are răspunsuri. În fața realității, are doar scuze.
2. România, țară bogată în resurse, dar cu facturi occidentale
România are gaze, hidrocentrale, energie nucleară, chiar și eoliene. Și totuși, populația plătește curentul mai scump decât în multe țări europene, fără aceste avantaje. Burduja promitea reformă. A livrat stagnare.
De ce? Pentru că a ales să servească interesele traderilor și marilor producători, în detrimentul oamenilor care abia își plătesc întreținerea.
3. De ce cresc prețurile și ce NU a făcut Burduja
Burduja:
•nu a reglementat marjele comerciale ale traderilor de energie;
•nu a construit capacități noi de producție pe care le-a promis în 2023;
•nu a folosit fondurile PNRR pentru infrastructură energetică așa cum trebuia;
•nu a regândit schema de plafonare-compensare, ci a menținut una care alimentează haosul.
Rezultatul? Din 1 iulie, facturile vor crește. Companiile din energie cer liberalizare totală și scumpiri. Statul, condus de Burduja în acest domeniu, nu doar că nu opune rezistență, ci pare că aplaudă.
4. Populația plătește, Burduja explică
Ministrul vorbește cu nonșalanță despre „prețuri corecte de piață", dar nu spune niciodată de ce piața nu funcționează pentru cetățeni. Nu vorbește despre monopoluri, despre lipsa concurenței reale, despre facturile care au ajuns mai mari decât chiria în unele orașe.
A creat o teorie. A chibritului. Dar nu aprinde lumina realității, ci doar arde răbdarea oamenilor.
5. Ce trebuia să facă și nu a făcut
Un ministru în slujba cetățeanului ar fi:
•impus o taxare a profiturilor excesive ale traderilor;
•transparentizat formarea prețului final pentru consumator;
•accelerat investițiile în microproducție și prosumatori;
•redirecționat subvențiile către cei care chiar au nevoie, nu către consumatori industriali mascați.
Sebastian Burduja nu a făcut niciuna. A preferat să stea în platouri și să țină prelegeri ca un corporatist idealist rupt de realitatea socială.
6. Ce urmează: o vară fierbinte, cu facturi usturătoare
Creșterea prețului la energie va antrena scumpiri în lanț:
•alimente,
•transport,
•servicii,
•chirii.
Inflația alimentată de facturi e mai periculoasă decât orice manual de macroeconomie poate arăta. Dar Burduja nu e îngrijorat. El are explicații. Populația are dureri.
7. Concluzie: Ministrul chibritului și România în beznă
Burduja va rămâne în istorie ca ministrul explicațiilor, nu al soluțiilor. Un om care a pus „brandul personal" deasupra nevoii de a guverna responsabil. Un tehnocrat cu ambiții politice care a uitat că Ministerul Energiei nu e un decor de social media, ci un pivot al stabilității naționale.
România are nevoie de politici, nu de prelegeri. De protecție socială, nu de showuri. Iar până când vom avea asta, chibritul lui Burduja nu va încălzi pe nimeni.
