Roxana Wring, cetățean englez prin căsătorie, USR-istă întoarsă din Marea Britanie ca să salveze țara, ajunsă consilier la Primăria Capitalei, și-a dat demisia din partid. Motivul? A fost acuzată de CNSAS de colaborare cu Securitatea. Până aici, nimic nemaiîntâlnit, încă un sifon al Securității! Ridicolă însă surprinderea pe care Wring o mimează, încercând să transmită public o prosteală de tip Mihai Șora. Așadar, a terminat facultatea la vârsta de 22 de ani și „s-a angajat la ONT”. Pe bune? Cum „s-a angajat”, că atunci era pe bază de repartiție? Mai mult, la ONT nu „te angajai”, ci erai angajat. De Securitate, de Direcția a III-a! ONT, ca orice altă întreprindere care avea cea mai mică tangență cu străinii și străinătățile era păstorită de Securitate, iar în locurile astea nu ajungeai decât după ce te selecționa Securitatea. Tot în textulețul USR-istei, unul cu valoare de autodenunț pentru cine știe să citească, apare menționat „mi s-a interzis să mai ghidez grupuri de turiști”. Adică, până atunci, fusese ghid ONT pentru grupurile de turiști străini venite din Occident, pentru că facultatea pe care o făcuse, fusese cea de limbi germanice.
Pentru cine nu știe, toți ghizii care lucrau cu grupuri de străini erau colaboratori ai Securității, și încă unii deosebit de importanți. Înainte de fiecare tur, ei erau instruiți de ofițerul de legătură cu privire la prezențele de interes din grupul ce urma să fie însoțit. O mare importanță era acordată foștilor cetățeni români, etnici evrei, germani, maghiari, armeni, etc, plecați din România și reveniți pe meleagurile natale în calitate de turiști, dar și altor categorii de cetățeni străini care prezentau interes pe diferite linii de muncă ale Securității. După fiecare tur, ghizii informau în rapoarte scrise totul despre ce și cum cu ăia din grupul însoțit, precum și despre cei în privința cărora primiseră misiune specială.
Din perspectiva Securității, activitatea de supraveghere a acestor grupuri erau una foarte importantă, pentru că turismul este o legendare clasică în activitățile de spionaj. Precizările USR-istei „am întocmit raportări și procese verbale pe care, la vârsta respectivă, le-am considerat a fi parte din birocrația…” precum și „nu am semnat niciodată nimic în fața unui ofițer al Securității, despre care să știu că ocupă o astfel de funcție” semnalează clar faptul că a semnat documente cu Securitatea, dar acum își pregătește o apărare bazată pe argumentul clasic, „am semnat, am scris, dar eram mică, nu știam ce scriu și nici că ăla care îmi dădea sarcini și căruia îi raportam în scris era securist”.
Ba da, doamnă Roxana Wring, știați! Știați, pentru că acolo unde ați fost, nu erați exploatată în orb de Securitate, ci erați într-o perfectă cunoștință de cauză, parte dintr-o linie de muncă pentru care ați fost punctată, selecționată, recrutată și temeinic instruită. Ar fi interesant de știut dacă și cine v-a preluat și instruit în vederea plasării în Marea Britanie, în anul pregătitor, acela în care ziceți că ați fost persecutată, o altă componentă a legendărilor specifice în astfel de combinații.
Nu sunt în măsură să tranșez eu valabilitatea acestei variante, are cu siguranță cine, știu și cine, drept pentru care, am o veste proastă: în calitate de cetățean englez, tocmai ați intrat în atenția organelor britanice de contraspionaj!, scrie Mirel Curea.
