Președintele României trebuie să fie, potrivit Constituției, un mediator între puterile statului, printre atribuțiile sale cele mai importante numărându-se desemnarea unui candidat pentru funcția de premier și dizolvarea Parlamentului, iar în exterior reprezintă statul român.
Mandatul președintelui ales începe odată cu depunerea jurământului față de țară și popor, în Parlament, și se încheie la depunerea jurământului de către cel care câștigă, peste cinci ani, următorul scrutin. În caz de război sau catastrofă, Constituția prevede că mandatul poate fi prelungit.
În timpul mandatului, șeful statului nu poate fi membru al unui partid politic și nu poate îndeplini nicio altă funcție publică sau privată. Altfel spus, președintele este doar președinte.
Acest "doar" înseamnă însă foarte mult. Deținător al celei mai înalte funcții din stat, președintele are atribuții atât pe plan intern, cât și în străinătate. În țară, el desemnează candidatul la funcția de premier, poate dizolva Parlamentul și este comandantul forțelor armate, iar în străinătate este cel care reprezintă statul român.
Tot președintele este, potrivit Constituției, garantul independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării. Și tot el este dator să vegheze la respectarea legii fundamentale și la buna funcționare a autorităților publice, prin exercitarea funcției de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate.
Pe plan intern, șeful statului are la îndemână instrumente relaționate cu legiuitorul țării, Parlamentul, dar și cu Executivul.
