Alianța politică despre care se spune că are în spate ”rezerviștii” din servicii (mulți dintre ei proveniți din fosta Securitate, cum s-a dovedit prin faptul că partidul PLUS a fost nășit în biroul notarial al lui Alexandru Iordache, fost securist anchetator) întîmpină dificultăți chiar în plină campanie electoral, scrie marius Oprea pentru Gândul.info.
La apariția Uniunii Salvați România am avut și eu cu încredere în ea, în mare parte datorită unei vechi și statornice prietenii care mă leagă de Nicușor Dan, un om inteligent și de bun simț. Dar după îndepărtarea lui din partid (prin forțarea unei demisii ale cărei resorturi rămîn neclare), după alianța cu Dacian Cioloș, un ”tehnocrat” cu legături în fosta Securitate, un fel de Stolojan de tip nou, titularul unui guvern care a realizat absorbție de fonduri europene zero - așa cum guvernul Văcăroiu se mîndrea pe vremuri cu ”creștere economică zero”, lucrurile mi-au apărut într-o nouă lumină.
Această formațiune a început să joace din ce în ce mai mult rolul uitatei Alianțe pentru România, apărută în 1997 și condusă de Teodor Meleșcanu, actualul președinte al Senatului, cel mai longeviv om politic activ din România. Meleșcanu a fondat ApR-ul în 1997 și în campania electorală ar fi jucat rolul de divizare a dreptei, dacă nu ar fi existat scandalul ”firul roșu”, care a destrămat oastea de strînsură adunată sub stindardul unui om politic care s-a dovedit mincinos.
Comentariul integral în Gândul.info
