În perioada 4-7 decembrie 1973, Nicolae Ceaușescu, la vremea respectivă președinte al Consiliului de stat, funcție echivalentă celei de președinte al Republicii, întreprinde o vizită oficială în SUA la invitația președintelui Richard Nixon. Azi, când avem în fața ochilor acrobațiile la care se dedau politicienii români postdecembriști – de la lideri ai Opoziției până la premieri și președinți – pentru smulgerea unei strângeri de mână absolut protocolare de la un președinte al SUA, o scurtă trecere în revistă a vizitei lui Nicolae Ceaușescu din 4-7 decembrie 1973 se impune.Se impune și pentru că după decembrie 1989, sub semnul năravului bolșevic de rescriere a trecutului, perioada Ceaușescu din Istoria României a fost simplificată tendențios prin exagerarea eșecurilor și micșorarea succeselor. Un neam trebuie să-și asume din trecut nu numai succesele – spun istoricii înțelepți. Da, dar un neam treb
Călătoria din 1973 e una dintre cele patru întreprinse de Nicolae Ceaușescu în cei 24 de ani de domnie. Vizitase America în 1970, la invitația lui Richard Nixon. Avea s-o mai viziteze și în 1975 (la invitația lui Gerald Ford) și în 1979 (la invitația lui Jimmy Carter).
La ora 24 (ora Bucureștiului), în noaptea de 3 spre 4 decembrie 1973, avionul prezidențial aterizează la baza aeriană Andrews, din apropiere de Baltimore. Conducătorul României e întîmpinat de o delegație condusă de Marion Smoak, șeful Protocolului de la Casa Albă. La scara avionului, îl așteaptă, aliniată, o gardă militară de onoare. Nicolae Ceaușescu și soția se deplasează apoi cu elicopterul până la complexul prezidențial Camp David, unde stau până marți, 4 decembrie, dimineața.
Marți, 4 decembrie, la ora 10,25 (ora locală), elicopterul cu cei doi aterizează la Washington. Suiți într-o limuzină, Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu străbat aleile Parcului Casei Albe, străjuite de ofițeri în uniformă de gală, cu steagurile român și american la bandulieră, până la intrarea de Sud a Casei Albe. Aici oaspeții sunt întâmpinați de Richard Nixon cu soția. Șeful statului român e condus de președintele american până la podiumul de onoare, drapat în catifea roșie. Apoi îl așteaptă oficialitățile federale și locale, printre care: secretarul Departamentului de Stat al SUA, Henry Kissinger, generalul Paul Abrams, șeful Statelor majore reunite, John Nevius, primarul Washingtonului. Garda de onoare, constituită în cinstea oaspetelui, prezintă onorul. Se intonează cele două imnuri, în timp ce se trag 21 de salve de artilerie. Un grup de militari plasat în spatele Gărzii de onoare înclină, în semn de salut, steagul federal și drapelele celor 50 de state SUA. Cei doi președinți trec în revistă Garda de Onoare. Condus de Richard Nixon, Nicolae Ceaușescu revine pe podium, unde primește defilarea fanfarei militare. Cei doi șefi de stat țin cuvântări.
După un popas în Salonul Albastru al Casei Albe, Nicolae Ceaușescu și Richard Nixon se îndreaptă spre cabinetul de lucru al președintelui american, unde încep convorbirile oficiale. Pentru Nicolae Ceaușescu se pune în mișcare o gigantică mașinărie de momente solemne și de lucru, asigurate de multe alte instituții și personalități americane. Henry Kissinger îi oferă un dejun de lucru la Departamentul de Stat. Elena Ceaușescu ia ceaiul cu Patricia Nixon. Elvira Burger, soția președintelui Curții Supreme a SUA, îi oferă Elenei Ceaușescu un dejun. Participă și soțiile altor membri ai Curții Supreme și Guvernului. Richard Nixon și soția sa, Patricia Nixon, dau marți seara, la Casa Albă, un Dineu în cinstea soților Ceaușescu. Momentul e marcat de o mie și una de înflorituri sărbătorești. La trecerea limuzinei prezidențiale pe aleile Casei Albe, pușcași marini americani prezintă onorul. Sună iar trompeții. Nicolae și Elena Ceaușescu sunt întâmpinați de cei doi soți Nixon la intrarea dinspre Nord a Casei Albe. Oaspeții sunt conduși în Salonul Galben. De aici cele două cupluri coboară scara principală, în sunetele unui marș solemn și, precedate de o gardă purtătoare de drapele, se îndreaptă spre marea sală de recepție East Room.
În timpul dineului, cei doi președinți rostesc toasturi. După dineu, în sala de recepție, ansamblul de operă din Washginton interpretează fragmente din „Bărbierul din Sevilla”. În Toastul său, Richard Nixon afirmă la un moment dat, fără să tresară: „Ceea ce vreau să spun, totuși, este că distinsul nostru oaspete din seara aceasta, dintre toți oamenii de stat din lume, a jucat unul dintre cele mai însemnate roluri ale unui om de stat de pe glob, prin faptul că a văzut ansamblul problemelor mondiale cu care suntem confruntați și nu numai pe acelea care implicau propria sa țară sau o altă țară, cu al cărei conducător el putea discuta într-un anumit moment. El a dat dovadă de înțelepciune și înțelegere și a contribuit enorm la deschiderea unor dialoguri care, altfel, ar fi rămas, poate, închise pentru totdeauna“.
Convorbirile oficiale dintre cei doi președinți culminează cu „Declarația Comună a președintelui Consiliului de stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, și a președintelui Statelor Unite ale Americii, Richard Nixon”, semnată în cadrul unei Solemnități petrecute în sala de ședințe a Guvernului american. Sunt prezenți membri de seamă ai Guvernului SUA, în frunte cu Henry Kissinger.
Continuarea pe historia.ro
