Din cele ce ne-a povestit Paul Niculescu-Mizil la Jilava, Gheorghiu-Dej l-ar fi atenționat pe Ceaușescu să nu îl tot împingă în față pe Iliescu, pentru că "ce iese din pisică tot șoareci mănâncă". Se spunea că Gheorghiu-Dej ar fi avut niște conflicte, direct sau indirect, cu tatăl lui Ion Iliescu, și care, în plus, nu știu ce greșeli politice mai făcuse și din care motive fusese marginalizat, afirmă fostul șef al Securității, Iulian Vlad, în volumul Factorul intern. România în spirala conspirațiilor, de Aurel I. Rogojan, fostul său fost șef de cabinet, extrase publicate miercuri de Evenimentul Zilei.
Așa cum îl cunosc eu, omul acesta are incontestabil o sumă de calități, dar are și unele defecte definitorii […]. Unul dintre ele, și nu unul lipsit de importanță, a fost dorința permanentă și nestăpânită de a ajunge cât mai sus. Cu sau fără merit. A avut întotdeauna grijă să-și mascheze această înclinație, astfel încât târziu, chiar foarte târziu, i-a fost cunoscută. În același timp, este un om ascuns, ranchiunos și răzbunător. Este absolut fals zâmbetul « larg » și binevoitor pe care îl afișează aproape permanent. Este suficient în asemenea momente să-i privești ochii și fața pentru a observa cât de fals este, a susținut Iulian Vlad.
Cât a ținut sau nu a ținut Ceaușescu cont de sfatul lui Dej este altceva. Cert este că, după modele pe care le știm și pe care cu siguranță Ceaușescu și le-a însușit la perfecție, el a încercat să promoveze niște oameni care ulterior să îl susțină, mai ales după moartea lui Dej. Prin astfel de oameni și prin alții care i s-au alăturat deschis, Ceaușescu a început o campanie de minimalizare a perioadei lui Dej. A început apoi reabilitarea celor persecutați de Dej, printre ei fiind și tatăl lui Iliescu. O dovadă a acestei acțiuni politice a fost promovarea în ierarhii tot mai înalte a lui Ion Iliescu. Aducerea lui la Comitetul Central în funcția de adjunct al șefului Secției Propagandă, apoi de șef al Secției și secretar al Comitetului Central, iar în final de membru al Comitetului Politic Executiv. Nu mult după aceea a urmat traseul invers, al retrogradării, trimiterea în funcția de prim-secretar la Iași și apoi, din nou, o retrogradare la Timișoara și, în sfârșit, la Comitetul de Stat al Apelor, ca să încheie la Editura Tehnică, mai spune Vlad.
Fostul șef al Securității a comentat și afirmațiile lui Iliescu în interviurile acordate lui Vladimir Tismăneanu și consemnate într-o carte, întrebat fiind „Când l-ați cunoscut pe generalul Vlad ?“, a răspuns că în decembrie 1989.
Da, […] este o altă latură a caracterului acestui om. Vrând, probabil, să se detașeze cu totul de cei care, prin pozițiile pe care le-au ocupat în timpul regimului Ceaușescu și ca să demonstreze că nu a avut nici un fel de legătură cu ei […], a dat acel răspuns, care, literalmente, pe mine m-a indignat. Și aceasta nu pentru nu știu care motive, ci pentru lipsa lui de corectitudine. Adică sunt atâția oameni care știu foarte bine care au fost relațiile noastre în decursul timpului și să vii acum să spui, așa, foarte degajat […], « în decembrie 1989 », a comentat Iulian Vlad.
Fostul șef al Securității a mai spus că în decembrie 1989 l-a susținut pe Iliescu, dar că drept mulțumire a fost băgat de acesta la pușcărie: Trei condamnări care, cumulate, au însumat aproape 25 de ani de închisoare…
