(...)Suntem, deci, fericiții beneficiari ai unei coordonări triunghiulare: Bruxelles, servicii secrete, statul român. Cum va fi fost constituită, în această împrejurare, echipa guvernamentală de „tehnocrați”? Și-a ales premierul miniștrii prin proprie voință sau, cumva, i-a primit în plic?
De pildă, cum o fi fost înscăunată doamna ministru Prună la Justiție? O fi fost, domnia sa, o lumină orbitoare prin profesionalism și performanțe juridice anterioare, care l-a vrăjit pe domnul Cioloș cu un CV zdrobitor? Sau, cumva, era la momentul acela o cârtiță bine acoperită în subteranele Bruxelles-ului pe care, camuflatorii ei s-au gândit că ar putea s-o exploateze mai bine prin activare în guvernul României?
Prea mult securism de tip ceaușist se ascunde în această persoană (și când spun asta mă gândesc la descendență, la cruzime, la disprețul față de semeni și de drepturile lor, la o plăcere sadică de a se vedea furnizor de suferință) pentru a nu înțelege că ea este răul în misiune, cu un mandat primit la desemnare care nu are nimic de-a face cu interesul României (...).
