"24 decembrie 1989. Tată, ai murit degeaba", scria pe pancarta unui protestatar din Constanța. Fotografia aceasta este destin, nu doar imagine și sacrificiu a două generații.
Unul crud, în care un bărbat care și-a pierdut tatăl la Revoluția din 1989, iese în stradă, după 27 de ani, pentru a încerca la rândul său, să oprească un abuz. Fotografia a fost postată pe Facebook de către Valentin Voiculescu și are peste 11 000 de distribuiri.
Bărbatul care ține pancarta este Florian Călin și ascunde o tragedie care a marcat viața familiei pentru totdeauna, când și-a pierdut tatăl, Adrian Călin.
În decembrie 1989, Adrian Călin (32 ani), muncitor la fabrica de pâine din Constanța, era capul unei familii numeroase. S-a născut la Caracal, chiar în orașul de baștină al ministrului Justiției Florin Iordache, cel care aplică politica PSD privind modificarea gravă a legislației penale în favorea corupției.
Adrian lăsase în urmă o căsnicie din care plecase cu băiatul său Florian. La Constanța s-a recăsătorit cu Eugenia, care avea și ea un fiu. Împreună au avut doi copii, o fată și-un băiat. Locuiau cu toții într-un mic apartament din cartierul Tomis Nord. Bărbatul lucrase ca docher în port și era bucuros că slujba de la Pâine îl ajută să-și întrețină casa, scrie Adevarul.
În ziua de 24 decembrie 1989, fostul docher s-a alăturat forțelor de ordine care alcătuiau dispozitivul de pază din cartierul constănțean.
Armata se instalase pe un maidan din spatele blocurilor, în zona Brotăcei și supraveghea zona. Adrian era bine făcut, vânjos și puternic, astfel că atunci când a fost semnalată existența unui apartament învecinat din care se trăgea, s-a oferit să meargă acolo împreună cu un soldat și un alt voluntar. Familia lui stătea 3 blocuri mai departe. Civilii au pătruns întâi, apoi militarul. Au spart ușa apartamentului și când au intrat în locuință, o rafală venită pe geam l-a lovit pe Adrian în gât și în piept. Celălalt civil a fost rănit ușor. În panica și spaima care stăpâneau lumea, un episod absurd s-a întâmplat: oamenii veniți buluc l-au luat pe Adrian drept terorist. Avea mustață și purta un costum de blugi cumpărat de când lucra în port, ceea ce îl făcea suspect. „Până s-a dezmeticit lumea, tata a fost bătut, așa rănit de moarte cum era. L-au recunoscut niște oameni din cartier care l-au scăpat de furia mulțimii: . Așa că nu a murit călcat în picioare, ci la spital din cauza rănilor“. f
De ce protestează:
„Am ieșit la proteste pentru că sunt revoltat. Doamne ferește să fie iar Revoluție! Să moară oameni, să moară tineri, să rămână copii orfani... Nu vreau să stârnesc mila nimănui cu mesajul meu. O să fiu în fiecare zi la protest, iar sâmbătă mergem la București, în Piața Victoriei. Tatăl meu n-a fost întâmplător în stradă la Revoluție, a vrut să facă o țară mai bună. Iar ce se întâmplă acum este exact ceea ce el nu și-a dorit“, știe Florian.
Este bucuros, însă, de ceva: singurul său prieten pesedist a venit cu ei, pentru prima dată, la proteste. Iar micul Adrian a stat la manifestație de la început până la sfârșit, ca un bărbat, purtând tricolorul și privindu-și tatăl cum duce pancarta, ca pe o cruce ținută deasupra tuturor. De acolo privește, din poza alb-negru, ușor întrebător, un român erou, mort ca un martir.
