„Bomba Anului” – Reconcilierea Națională și Judecata lui Dumnezeu
Călin Georgescu: Să listeze companiile la bursă, iar statul să rămână doar spectator? În momentul în care faci acest lucru cu cele mai importante companii ale României, este sabotaj total. Aici discutăm despre acțiuni anti-românești. Punct.
Ion Cristoiu: Este o acuzație gravă, dar interesantă perspectiva aceasta asupra listărilor.
Călin Georgescu: Dacă îmi permiteți, maestre Cristoiu, vreau să vă mai spun un lucru. Venind spre emisiune, o mașină de poliție m-a însoțit până la Piața Victoriei. Vă spun sincer, mi-a fost frică că am greșit cu ceva, pentru că aprinseseră semnalele luminoase. M-am uitat cu teamă spre ei la semafor, dar mi-au făcut semn să deschid geamul. Când am deschis, mi-au spus: „Am vrut doar să vă mulțumim pentru ce faceți! Să nu vă opriți, să nu vă lăsați și să ne apărați și pe noi”.
Ion Cristoiu: Ce vreți să transmiteți prin asta?
Călin Georgescu: Că oamenii își pun mari speranțe în viitor și, până la urmă, în „înflorirea cireșilor”. Această mișcare nu mai poate fi oprită, deoarece ea aparține poporului care a decis că nu mai este slab, ci puternic. Iar când oamenii știu că sunt puternici, devin neînfricați. Le mulțumesc tuturor pentru trezirea conștiinței, pentru această înțelegere justă a ceea ce înseamnă să fim împreună cu Dumnezeu. Facem istorie doar prin El. Să nu-și piardă credința și să nu se teamă, pentru că teama nu este de la Dumnezeu.
Ion Cristoiu: Domnule Călin Georgescu, ați lansat aici un mesaj despre un „Guvern de Reconciliere Națională”. Spun clar: aceasta este „bomba anului”. Se poate face sau nu?
Călin Georgescu: Cred că da. Este nevoie, repet, de primele trei forțe: PSD, AUR și PNL. Lumea trebuie să înțeleagă că avem nevoie de echilibru și discernământ. Nu ne mai putem lăsa duși de val, indiferent în ce direcție merge acesta. Avem nevoie de responsabilitate față de poporul român și față de viitorul copiilor noștri. Trebuie să uităm ce a fost până astăzi și să construim viitorul împreună, într-un moment critic pentru Europa și pentru întreaga lume. Astăzi, toată omenirea joacă o singură piesă: securitatea proprie.
Ion Cristoiu: Credeți că acest semnal de reconciliere va reuși să readucă împreună poporul român, care pare atât de dezbinat după evenimentele din noiembrie 2024?
Călin Georgescu: Nu este dezbinat, să știți. În adânc, există o putere spirituală masivă. Eu nu caut judecata oamenilor, eu caut judecata lui Dumnezeu.
Administrația Trump-Vance și demnitatea poporului român
Ion Cristoiu: Ultima întrebare. Spuneți-mi, data trecută am remarcat atenția dumneavoastră pentru J.D. Vance și explicația despre tăcerea Chinei. Cu Vance m-ați convins, dar m-ați surprins prin atașamentul uriaș față de Donald Trump. Sunteți, și după această perioadă, la fel de entuziasmat de el?
Călin Georgescu: Am să vă spun un lucru direct: președintele Trump a făcut ceea ce n-a putut să facă nimeni pentru propriul său popor. Este mare lucru să ai un asemenea lider care reușește să schimbe din temelii tot ce părea imposibil. Situația locurilor de muncă, gestionarea migrației — sunt enorm de multe lucruri valoroase pe care le-a realizat, care trebuie respectate și, evident, subliniate. Este foarte important acest lucru.
Ion Cristoiu: Și acum, o întrebare incomodă. J.D. Vance a fost la Budapesta ca să-l apere pe Viktor Orbán, prietenul lui Trump. La dumneavoastră de ce n-a venit? Să vă apere și pe dumneavoastră...
Călin Georgescu: Toate la timpul lor, maestre. Cred că acesta este răspunsul: toate la timpul lor.
Anca (Intervenție): Bună seara! Îmi cer scuze, n-am vrut să intervin așa brutal, dar spectatorii m-au rugat insistent să-i transmit domnului Georgescu faptul că îl iubesc și îl susțin necondiționat. Le-am promis că o spun în direct cât sunteți aici în platou. Vă las să terminați emisiunea.
Călin Georgescu: Vă mulțumesc și le mulțumesc și lor. Hristos a înviat tuturor! Aș vrea să continui pe marginea a ceea ce ați transmis din partea telespectatorilor. Vedeți, scopul principal în lume este controlul — un control exercitat asupra României și Europei, în mod special. Eu am ales, alături de poporul român, curajul în locul tăcerii. Atunci România s-a trezit; a fost o trezire a conștiinței.
Ion Cristoiu: Considerați că unitatea este răspunsul la criză?
Călin Georgescu: Unitatea este mai puternică decât frica și mai puternică decât orice conspirație. Atunci când poporul este împreună, trădarea și minciuna nu mai au unde să se ascundă. Este ușor să înlături un om, dar este imposibil să înlături adevărul. Eu am preferat să apăr demnitatea poporului român și, în special, viitorul copiilor noștri, ca ei să nu mai fie nevoiți să cerșească „din poartă în poartă”, fie la corporații, fie peste graniță.
Ion Cristoiu: Deci miza este libertatea individuală?
Călin Georgescu: Orice tânăr trebuie să înțeleagă: îți aparții singur, ție însuți, prin naștere. Viața ta este creată pentru a fi liberă într-o țară liberă. Eu am preferat să spun adevărul, iar sistemul a reacționat spunând că mint, pentru că ei aveau nevoie de obediență. Datoria mea nu era să mulțumesc puterile străine, ci să mă adresez cu sinceritate românilor. Resursele noastre trebuie să ne aparțină și trebuie utilizate pentru copiii noștri.
Ion Cristoiu: Nu vreți ajutor extern?
Călin Georgescu: Nu am nevoie de caritate. Am nevoie de corectitudine din partea puterilor străine față de noi. Asta înseamnă justiție și stat de drept. Când se ridică un ideal, așa cum s-a ridicat ideea României Mari, nimeni nu te mai poate înfrânge. Nu poți ucide libertatea și nu poți înlătura democrația reală. Toată situația depinde de puterea pe care poporul român a dovedit-o: vrem să stăm în picioare. România nu mai poate fi îngenuncheată!
Petrolul la 300 de dolari și „Ultimul cui” în coșciugul economiei
Ion Cristoiu: Bun. Spuneți-mi acum — că ați evitat întrebarea — când se termină războiul din Orientul Mijlociu? Știu că aveți previziuni.
Călin Georgescu: În momentul în care toate aspectele vor fi stabile din punctul de vedere al securității regionale, nu va dura mai mult de șase luni.
Ion Cristoiu: Șase luni de acum încolo?
Călin Georgescu: Da.
Ion Cristoiu: Șase luni nu e mult, având în vedere mizele.
Călin Georgescu: M-ați întrebat, v-am răspuns. Consecințele economice sunt însă majore, nu secundare. Deja se văd. Dacă în 2015 petrolul era 50 de dolari, foarte curând va fi 200 de dolari, iar imediat după aceea va ajunge la 300. La acest preț, toate componentele economice și sociale se vor scumpi. Este un cerc vicios. Când duci o politică antisocială, neconformă cu realitatea, blochezi economia. Dacă nu ai producție, nu ai resursă; poți pune oricâte taxe, din taxe nu se rezolvă economia unei țări.
Ion Cristoiu: Domnule Călin Georgescu, ați vorbit de NATO. Donald Trump a susținut constant că NATO nu a ajutat America. Întrebarea este: chiar avea nevoie de ajutorul NATO sau a fost un pretext pentru a scăpa de alianță?
Călin Georgescu: Maestre, v-am spus: America va ieși din NATO până la finalul acestui an. Punct. Va ieși.
Ion Cristoiu: Și România? Poate trăi România fără NATO?
Călin Georgescu: România trebuie să trăiască prin puterea ei însăși. Deprofesionalizarea țării, care a fost masivă în ultimii ani, înseamnă de fapt dezarmare. România are nevoie de lideri adevărați, care să se ocupe de ea. Știți cum spune la Scriptură: „Păstorul cel bun își pune viața pentru oile sale”. Așa trebuie să fie un lider: să-ți pui viața pentru poporul tău, altfel nu faci nimic.
Ion Cristoiu: Data trecută m-ați surprins cu sublinierea rolului Israelului, care s-a confirmat: Israelul face acum pereche cu America. De ce nu mai face Anglia acest rol? Nu era ea „motorul”?
Călin Georgescu: Pentru că Anglia realizează criza teribilă de alimente prin care va trece. Nu mă joc cu vorbele, tot ce am spus se va adeveri. Anglia este într-o situație și mai grea. Chiar dacă în Strâmtoarea Hormuz situația s-ar liniști, criza economică europeană este deja declanșată.
Ion Cristoiu: În Strâmtoarea Hormuz trece 25% din petrolul lumii. Asta afectează China. Am observat că Donald Trump spune că Beijingul tace. De ce tace China? Nu e ea cea mai afectată?
Călin Georgescu: China este cea mai importantă piesă de pe tablă. Tace și face. Așteaptă, pentru că cel mai bun jucător de șah este cel care știe să aștepte. Nu are de ce să se agite acum. China știe că are nevoie de petrol și își creează alianțele necesare. Nu uitați: raportul economic China-Rusia se desfășoară în ruble și yuani. Cooperarea viitoare va fi strict între țări, în monedele lor naționale.
Ion Cristoiu: Și noi? Noi vrem în OECD...
Călin Georgescu: Sunt mulți teoreticieni cu „masca inocenței” care cer intrarea în OECD. Vă spun eu: OECD înseamnă un „Mercosur” la puterea o mie. Ar fi un dezastru. Iar dacă se insistă pe trecerea României la euro, pericolul este și mai mare.
Ion Cristoiu: De ce e euro un pericol atât de mare?
Călin Georgescu: Uitați-vă la ce s-a întâmplat în Europa. Cum era Italia când avea moneda proprie? Cum era Germania când avea marca germană și cum este astăzi? Intrarea în zona euro este ultimul cui bătut în coșciugul colapsului economic total.
Soluția pentru „Sacul Gol”
Ion Cristoiu: Bun. Haideți să vedem... vorbeați mai înainte de o criză economică. Voiam să știu părerea dumneavoastră asupra unui fenomen. Anul trecut, când s-a format actuala coaliție împotriva suveraniștilor, părea o mare pretenție. De ce n-a rezistat această coaliție pro-europeană? PSD, PNL, USR — au fost împreună împotriva „pericolului suveranist”, dar acum vedem o ruptură. Este o ruptură reală sau doar una teoretică?
Călin Georgescu: Este o întrebare complexă. În primul rând, maestre, toți ar trebui să fim suveraniști. Toți! Partidele de acest gen se rup pentru că nu au o soluție economică. Fisura dintre PNL și PSD vine din zona economică: lumea o duce rău pentru că economia nu funcționează.
Ion Cristoiu: Deci aceasta este cauza principală a rupturii?
Călin Georgescu: Este cea mai importantă. Nu au soluții, iar sacul este gol. Este esențial să înțelegem asta. Ce se întâmplă acum, foarte rapid, este neesențial. Cu cine va fi înlocuit actualul prim-ministru sau cum va fi înlocuit, contează mai puțin. Oricum, situația actuală nu va mai dura mult.
Ion Cristoiu: Credeți că va fi înlocuit repede sau vom avea o criză? Se cere înlocuirea lui, dar poate el nu vrea să plece...
Călin Georgescu: Nu e treaba mea ce vrea el, dar criza va năuci oricum toată situația, indiferent cine rămâne. Însă eu spun altceva. Vedeți, tocmai am trecut de Înviere. Ca să înțelegi Învierea, e bine să înțelegi două situații: că este momentul să-l ierți pe cel care nu merită și că e nevoie să-l ajuți pe cel care, poate, nu-ți va da niciodată nimic în schimb. România, aflată într-o situație economică foarte grea, are nevoie în cel mai scurt timp de un Guvern de Reconciliere Națională.
Ion Cristoiu: Ce înseamnă asta, mai exact?
Călin Georgescu: Înseamnă că primele trei partide pe care poporul român le-a votat masiv trebuie să refacă România economic și moral. Nu judec pe nimeni. Luându-le metodic: PSD este cel mai mare; fiecare a făcut câte puțin bine, primarii lor sunt botezați ortodocși, iar în balanța lui Dumnezeu atârnă și acest „puțin bine”. Apoi, Partidul AUR: este un partid tânăr, n-a fost la putere, nu putem confuza lumea spunând că n-a făcut bine. George Simion s-a luptat pentru suveranism, iar acest lucru trebuie apreciat. Al treilea este PNL, un actor istoric important, despre care dumneavoastră puteți vorbi cel mai mult.
Ion Cristoiu: Deci propuneți o alianță între PSD, AUR și PNL?
Călin Georgescu: Aceste trei partide, în ordinea aleasă de popor, pot contribui la refacerea țării într-un moment de mare criză. Ar trebui să lăsăm mai moale judecățile despre trădări sau trecut. Intrăm toți într-un tăvălug internațional care nu este doar vina politicii de aici. Este un moment foarte critic — nu critic, ci foarte critic. Vor dispărea țări și popoare dacă nu suntem atenți. Trebuie să privim viitorul ancorați în diplomație.
Ion Cristoiu: Stați, că este foarte important. Spuneți „Guvern de Reconciliere Națională”. Ne confruntăm cu o criză economică și dumneavoastră cereți uniune. Dar de ce doar aceste trei? De ce fără UDMR sau USR?
Călin Georgescu: Am spus primele trei, bazându-mă pe votul masiv al românilor. Eu mă identific cu poporul sărac, obidit și nedreptățit. Într-o situație de criză, trebuie luat în calcul votul suveran. Asta a hotărât poporul, asta trebuie să fie. Nu altceva, cum este astăzi.
Ion Cristoiu: Este interesant. Deci nu guvern minoritar, nici refacerea vechii coaliții, ci „cele trei” pentru reconciliere.
Călin Georgescu: Exact așa: Reconciliere Națională.
Reconcilierea Națională și Petrolul la 300 de dolari
Călin Georgescu: Din punctul meu de vedere, într-o situație de criză, este obligatoriu să se ia în calcul votul suveran al poporului român. Asta hotărăște poporul, asta trebuie să fie — nu altceva, cum se întâmplă astăzi.
Ion Cristoiu: Dar AUR nu ar putea să lanseze o astfel de inițiativă? Ar fi interesant. Nu vorbim de guvern minoritar, nici de refacerea coaliției, ci de acele „trei puncte de reconciliere”. De reconciliere națională, așa cum le numiți dumneavoastră.
Călin Georgescu: Exact.
Ion Cristoiu: Bun. Spuneți-mi acum, că ați evitat mai devreme: când se termină războiul din Orientul Mijlociu? Știu că aveți previziuni.
Călin Georgescu: În momentul în care toate aspectele vor fi stabile din punctul de vedere al securității regionale, nu va dura mai mult de șase luni.
Ion Cristoiu: Șase luni de acum încolo?
Călin Georgescu: Da.
Ion Cristoiu: Șase luni? Pare mult... sau puțin?
Călin Georgescu: M-ați întrebat, v-am răspuns.
Ion Cristoiu: Și consecințele economice la nivel mondial? Acestea sunt secundare?
Călin Georgescu: Nu, nu sunt secundare deloc. Consecințele deja se văd. Să ne amintim amândoi: dacă în anul 2015 petrolul era 50 de dolari, va fi foarte curând 200 de dolari. Și, foarte repede după pragul de 200, va ajunge la 300 de dolari.
Apa și Hrana – „Armele de gherilă economică” ale României
Ion Cristoiu: Bun. Haideți să vă pun, în primul rând, o întrebare incomodă. În 2024 i-ați atras pe români folosind cuvântul „pace” în contextul Ucrainei. Între timp, iată că Donald Trump a pornit un război. Cum comentați asta?
Călin Georgescu: Să vă spun un aspect, maestre: nu i-am „sedus”, acesta este pur și simplu crezul meu. Pe mine mă interesează, mai ales astăzi, strict poporul român. Din tot ce se întâmplă la nivel internațional — v-am spus și repet, pentru că întrebarea este foarte precisă — trebuie să extragem oportunitatea uriașă pe care o are România.
Ion Cristoiu: Și care este această oportunitate? Orice conflict ne afectează direct, nu-i așa?
Călin Georgescu: Orice glonț care se trage astăzi are o repercusiune în cămara ta. Astăzi deschizi cămara și găsești de toate; mâine s-ar putea să nu mai fie nimic. Este un moment critic. În timp ce locuri precum Dubaiul vor avea probleme imense cu apa pe care o desalinizează, România devine piesa de rezistență. Programul „Hrană, Apă, Energie” nu este doar o structură pentru economia românească, ci reprezintă o valoare inestimabilă în partea tranzacțională cu cei care vor suferi serios din cauza lipsei de apă.
Ion Cristoiu: Deci noi avem apă... ce facem, le dăm vecinilor, Ungariei de exemplu? Le dăm cu găleata?
Călin Georgescu: Nu cu găleata, maestre. Prin conductă! Va fi prima conductă de apă care va înlocui conducta de petrol. România este cea mai bogată țară din Europa în resurse de apă.
Ion Cristoiu: Sunt de acord că este o resursă, dar uitați-vă la Ungaria. Ei s-au descurcat mereu prin diplomație.
Călin Georgescu: Ungaria a avut și va avea o bază foarte importantă în diplomație. Așa s-a ridicat. Gândiți-vă că este o țară fără ieșire la mare și, cu toate acestea, are port la Marea Mediterană, la Trieste. Este o mare diplomație să obții așa ceva, trebuie să fii foarte tare. Felicitări lor! Însă, pe Dunăre, în amonte, când România se va pune pe picioare — și asta se va întâmpla foarte curând — se pot transporta cantități uriașe, în special de hrană.
Ion Cristoiu: Credeți că hrana va fi moneda de schimb a viitorului?
Călin Georgescu: Nu toată lumea va mai avea acces la hrană curată, în special în Europa. Aici România joacă o carte diplomatică și economică uriașă, pentru că tu poți oferi ceva ce nu are nimeni. Nimeni! Iar asta te face redutabil într-o acțiune internațională. Dacă eu mă apuc acum să fac mașini, este inutil. Aproape toată lumea face mașini: Germania, Coreea, China. Nu mă interesează asta. Eu pot să ofer ce nu face nimeni altcineva, pentru că, vedeți dumneavoastră, banii nu se pot mânca. Oricâți bani ai avea, ai nevoie de hrană, de apă și de energie.
Ion Cristoiu: „Hrană, Apă, Energie” — sună ca un slogan suveranist.
Călin Georgescu: Este o putere suverană, atât spirituală, cât și fizică. Nu este un lucru simplu să deții ceea ce le lipsește celorlalți. Pământul, modul în care îl lucrezi și mijloacele de producție transformă proprietatea asupra pământului într-o adevărată armă de gherilă economică. Aceasta va fi realitatea într-o Europă care va suferi masiv de lipsa alimentelor, așa cum v-am prezis.
„Junk” economic și diplomația discernământului
Ion Cristoiu: Deschidem o paranteză, să nu uităm. În ianuarie m-ați surprins — m-am învățat acum, după interviu — pentru că de fiecare dată spuneați „Trump și Vance”, vicepreședintele american. Stați puțin, în general, vicepreședintele nu prea are un rol atât de vizibil. De ce pariați pe Vance? Că și acum ați menționat echipa aceasta.
Călin Georgescu: N-aș putea să vă spun mai mult decât v-am spus la vremea respectivă, dar sunteți singurul — și vă mulțumesc frumos — care a sesizat acest aspect. Eu m-am adresat permanent cu privire la America folosind apelativul „Administrația Trump-Vance”. Știam deja ce va urma și se va vedea.
Ion Cristoiu: Stați, stați. De ce este Vance o personalitate atât de puternică? Sau e vorba de o echipă sudată, Trump-Vance?
Călin Georgescu: Este o echipă indiscutabilă, o echipă serioasă. Este important să te referi sub această formă, pentru că Vance este o piesă foarte grea pe plan internațional prin modul în care cei doi își împart atribuțiile și direcțiile pentru țara lor.
Ion Cristoiu: Deci e bine ca liderii români să se uite cu atenție și la Vance?
Călin Georgescu: În primul rând, nu cred că avem la putere lideri legitimi astăzi. Lider înseamnă cineva care se ocupă de țara lui. Și, dacă îmi permiteți, aceasta este o linie de maximă importanță pe care ar trebui să o luăm în considerare toți: piesa de rezistență în perioada următoare — de fapt, începând de ieri — este diplomația. Diplomația permanentă, continuă.
Ion Cristoiu: „Începând de ieri” este o metaforă?
Călin Georgescu: Da, în sensul că trebuia să fi intrat deja pe această cale. Ieșirea noastră ar fi diplomația, pentru că piesa de rezistență o reprezintă moderația. Măsura în toate sau, cum spunea Horațiu, est modus in rebus. Echilibru, discernământ în sens duhovnicesc. O țară trebuie să fie caracterizată de aceste aspecte, pentru că pacea este mai importantă decât dreptatea. Îți vezi de treburile tale ca țară și ești foarte atent cu vecinii și cu marile puteri, dar nu mergi mai departe de atât.
Ion Cristoiu: De ce este acest echilibru atât de urgent acum?
Călin Georgescu: Pentru că trăim cu un risc imens asupra resurselor și energiei. Vă spun precis ce urmează pentru România: în lunile mai și iunie, economia va intra în colaps, iar în august-septembrie țara va fi declarată „junk”, retrogradată oficial. Întrebarea este: cât mai controlăm noi astăzi din România? Sau România instituțional este ocupată? Dacă nu mai controlăm nimic, ce pondere mai are economia reală, creditul real? Sau noi doar plătim consumul și dobânzile?
Ion Cristoiu: Este o perspectivă sumbră. Care ar fi soluția?
Călin Georgescu: Independența unei țări trece prin capacitatea de a se finanța singură. Ai nevoie de un credit real, propriu, care să susțină producția, agricultura și industria — tot ce se poate produce în România. Doi, trebuie să schimbi infrastructura financiară, să vii cu fonduri suverane ca să nu mai depinzi de exterior, așa cum se întâmplă din 1990 încoace. Și trei, recapitalizarea capitalului românesc. IMM-urile și producția românească trebuie sprijinite, pentru că valoarea trebuie să rămână în țară.
Ion Cristoiu: Dar bugetul actual?
Călin Georgescu: Bugetul actual, aprobat cu chiu, cu vai, nu este al României. Din ce am văzut eu — și a văzut tot poporul — este bugetul samsarilor internaționali. Valoarea lui este zero pentru că nu are aplicabilitate. Colapsul economic este foarte aproape pentru că noi nu producem nimic. Uitați-vă în acest studio: nu există nicio piesă românească, nici măcar mesele sau scaunele. Pe fondul acestei crize, corporațiile și băncile au înlocuit statele. De unde vin crizele? De la bănci, nu de la fabrici sau de la muncă. Vin de la bănci, pentru că acolo vorbim de cămătarii internaționali.
Predicțiile pentru 2026-2028: Ieșirea Americii din NATO și prăbușirea Europei
Călin Georgescu: Pacea va trebui să fie aprobată, însușită și clarificată de către cele trei mari puteri pe care le-am menționat: America, Rusia și China. Sunt convins că pacea se va instala definitiv anul acesta, cel târziu până în noiembrie.
Ion Cristoiu: Și în celelalte zone de conflict?
Călin Georgescu: Situația din Golf este foarte complicată. Se vor cere garanții majore de securitate în regiune pentru ca toate forțele să fie liniștite. Dar, foarte important: Europa va primi „direct în față” o criză energetică uriașă în vara și toamna acestui an, însoțită de o creștere fulminantă a prețurilor. Vă dau o predicție sigură: vom avea și un deficit masiv în agricultură.
Ion Cristoiu: Ce se întâmplă cu partenerul strategic, cu America?
Călin Georgescu: Aici intervine punctul patru al analizei mele: anul viitor, America își va restrânge bazele militare doar la nivelul Arabiei Saudite. Atât. Mai mult, vă spun cu certitudine că, până la finalul acestui an, America va ieși din NATO.
Ion Cristoiu: Este o afirmație extrem de grea. Ce urmează după acest șoc?
Călin Georgescu: Anul 2028 va fi momentul în care această tripolaritate își va stabili definitiv hegemonia asupra întregii lumi. Uniunea Europeană va avea o singură alternativă: va trebui să stea la masă cu Rusia, în special pentru a rezolva situația energetică. Dacă nu o va face, sau dacă liderii europeni vor continua cu aceste formule care ignoră protecția propriilor țări, va fi extrem de complicat. Vă dau scris: într-un eventual conflict între Uniunea Europeană și Rusia, America nu va interveni.
Ion Cristoiu: Uniunea Europeană pare să nu accepte că a ieșit din calculele marii puteri.
Călin Georgescu: Sigur că nu recunoaște această hegemonie a celor trei mari puteri formată fără ea. Dar nici n-are cum să fie altfel, pentru că Europa este ultra-slăbită de tot ce s-a întâmplat în zona noastră de est. S-au făcut greșeli politice și economice majore, într-un asemenea grad încât Uniunea nu își mai poate reveni.
Ion Cristoiu: Și despre noii lideri de la Washington?
Călin Georgescu: Vă spun cu toată sinceritatea: J.D. Vance este omul care dorește pacea peste tot, atât în Ucraina, cât și în Golf. Este de o onestitate absolută în această privință. Cu certitudine, J.D. Vance va avea un rol deosebit de important pe arena internațională în perioada imediat următoare. El este pilonul pe care se va sprijini această nouă viziune a lumii.
Prăbușirea Europei și Noua Lume Tripolară
Ion Cristoiu: Ați spus că la Washington se știu anumite... se știu „învârtelile”. Sunteți sigur că se știu doar „anumite”?
Călin Georgescu: Toate. Toate!
Ion Cristoiu: Deci se știu toate „învârtelile” Ursulei von der Leyen?
Călin Georgescu: Se cunosc absolut toate situațiile în neregulă. Eu nu mă pot pronunța juridic, dar dovezile există.
Ion Cristoiu: Bun. O altă chestiune. Înainte să începem acest interviu, când am discutat, încă nu avuseseră loc alegerile din Ungaria, iar dumneavoastră mi-ați spus atunci că Viktor Orbán le va pierde. Pe ce vă bazați?
Călin Georgescu: În primul rând, a fost un vot suveran, exact cum a fost și în România în noiembrie 2024, pe care poporul român — și oricine altcineva — trebuie să îl respecte. Este clar că niciun politician nu este de neînlocuit, iar alegerea poporului maghiar este sfântă. Așa au ales ei, la o diferență destul de consistentă, iar noi, ca țară vecină, o vom respecta.
Ion Cristoiu: Totuși, insist: pe ce vă bazați când ați anticipat că va pierde?
Călin Georgescu: Pentru că cel mai important aspect pe care trebuie să îl aibă în vedere orice lider — dacă este într-adevăr un lider care se ocupă de poporul lui — este legat de următoarea realitate: creșterea prețului petrolului înseamnă creșterea prețurilor la absolut tot, atât în țară, cât și pe tot globul. Mai ales în Europa, un lider trebuie să țină cont de acea „surpriză” de care vă spuneam, când va trebui să facă față la trei situații extrem de dure:
Creșterea prețurilor;
Inflația;
Nemulțumirea maselor.
Acești trei piloni sunt esențiali. Marele pierzător în această ecuație — ca să intrăm direct pe subiectul care vă interesează — va fi Europa, 100%. Din tot ce se întâmplă în acest moment în lume, cel mai mare perdant este Europa. Poporul maghiar, ca și poporul român și alte popoare, resimte acest lucru prin trei crize precise: Energia, Migrația și Finanțele. Acestea sunt cele trei pietre de moară care atârnă de gâtul Europei astăzi.
Ion Cristoiu: Și liderii noi?
Călin Georgescu: Indiferent că vorbim de Alice Weidel, de Marine Le Pen sau de ce va fi în România sau la Budapesta, cu Péter Magyar, toți vor trebui să gestioneze această situație. Orice mișcare pe tabla de șah geopolitică are astăzi o singură destinație: controlul resurselor în propriul interes. La Budapesta, ca și în alte părți, se știe acest aspect.
Sincer, nu mă mai interesează atât de mult ce se întâmplă în alte zone îndepărtate. Am început discuția cu întrebările legate de Bruxelles — este important, sigur, dar nu la fel de mult ca relația pe care o ai cu vecinii tăi. Poziția mea fermă este următoarea: noi, ca țară, dincolo de ce s-a întâmplat la Budapesta sau în restul lumii, trebuie să privim totul ca pe o oportunitate.
Ion Cristoiu: Ce oportunitate are România în contextul actual?
Călin Georgescu: Fie că vorbim de Budapesta, de ceea ce se întâmplă în Golf sau în Ucraina, trebuie să plecăm de la un aspect esențial pentru toată discuția noastră: Lumea este tripolară și așa va rămâne. Toate mișcările de șah se fac pe baza controlului comercial și tranzacțional pentru următorii 50 sau 100 de ani. Aici vorbim de marii jucători: America, Rusia și China.
Vă propun câteva predicții. Știți, pe vremuri, maestrul meu, Mircea Malița, conducea Comisia de Studii Prospective a Academiei Române. Excelent! Acolo învățai ce se va întâmpla peste 10 sau 20 de ani. Pentru că, dacă nu știi ce urmează, nu poți conduce.
Trenul care vine peste „Banchetul de pe calea ferată”
Ion Cristoiu: Totul este în regulă atâta timp cât poporul suferă... dar nu la noi, ci la nivel de Uniune. Pentru că noi ajungem, iată, dumneavoastră acum „bateți” la porțile Bruxelles-ului.
Călin Georgescu: Ca să vă spun sincer, în contextul celor întrebate de dumneavoastră, este mai puțin important ce fac ei acolo. Este important ce facem noi și cine ne protejează pe noi. Asta este esențial.
Ion Cristoiu: Domnule Călin Georgescu, din ce spuneți dumneavoastră, reiese că ei fac afaceri și noi le plătim. Da, acesta este sensul. Dar le fac cu cei aflați aici la putere. Sunt de acord. Și nu cumva acesta este un semnal că ar trebui să ne întrebăm ce afaceri face, de fapt, Ursula von der Leyen? Sunteți de acord cu această afirmație?
Călin Georgescu: Eu vă spun așa: totul se cunoaște referitor la ea. Nu aici, în România — aici doar câțiva știu, sau poate știu mai puțin, și nu este treaba mea. Eu vă spun că la nivelul corespunzător, vorbesc cel puțin de Statele Unite, se cunoaște totul. Și, când va veni momentul, cheia va intra în broască.
Ion Cristoiu: A, deci vor apărea aceste dezvăluiri, iar baza de la Kogălniceanu va fi pe primul loc. În cazul contractului de înarmare, situația este identică: ea s-a angajat, iar „proștii” au plătit. Adică noi. Este aceeași afacere? Încerc să înțeleg...
Călin Georgescu: Nu pot să vă confirm acum dacă este exact aceeași, dar oricum este ceva în neregulă. Unde este avantajul industriei românești? Unde este avantajul producției românești, din moment ce nimic nu rămâne în România? Care este scopul final? Te întreb foarte simplu: care este avantajul României, dacă două generații sunt îndatorate inutil? Corect? Despre asta vorbim.
Ion Cristoiu: Da, despre asta vorbim. Și dumneavoastră subliniați acea dobândă de 3% pe 30 de ani.
Călin Georgescu: Este o cifră, dar eu o traduc în termenii poporului.
Ion Cristoiu: Vă rog. Dumneavoastră spuneți că sunt niște afaceri, inclusiv în legătură cu vizita la bază, și că acestea sunt monitorizate la Washington? Se știu deja?
Călin Georgescu: Se știu deja. V-am spus: când înfloresc cireșii... Mai devreme sau mai târziu, totul va fi cunoscut.
Ion Cristoiu: Bun. Suntem în 16 aprilie 2026. Faceți o profeție, la fel ca atunci: va veni un moment când de la Washington, nu de la București, se vor da în vileag niște lucruri în neregulă legate de Ursula, la nivelul Uniunii sau al relației cu România? Se așteaptă doar momentul?
Călin Georgescu: Ideea este următoarea: foarte curând, zonele de putere se vor schimba în Europa. În primul rând, vor fi alegeri în Franța, corect? Cu siguranță Marine Le Pen va veni la putere. Vor fi alegeri în Germania, unde Alice Weidel va câștiga și ea. De asemenea, așa cum v-am spus, la Bruxelles totul este ținut artificial. Nu se mai poate merge mai departe. Au greșit prea mult și s-au dus prea departe ca să mai rămână așa. Prin urmare, este o chestiune de timp — și nu un timp îndepărtat, ci foarte apropiat — până când jocul se va schimba.
Ion Cristoiu: Despre asta vorbim.
Călin Georgescu: Evident, sunt mulți, inclusiv în România, care cred că nu va fi așa. Știți, unii se cred șefi la o masă pe care au pus-o direct pe calea ferată, unde stau de 35 de ani. Masa e pusă chiar pe șine; acolo au făcut banchet, au băut, au mâncat. Recent, au venit unii din spate care le toarnă în pahare și le spun: „Măi băieți, vedeți că vine trenul!”. Iar ei răspund: „Fii, mă, serios! N-a venit trenul 35 de ani, cum să treacă tocmai acum?”.
Ion Cristoiu: Elementul surpriză...
Călin Georgescu: Elementul surpriză l-am avut o dată, pe 24 noiembrie 2024. Al doilea element surpriză a fost pe 6 decembrie 2024. Unica lege a istoriei intervine atunci când apare surpriza. Dar să le spunem colegilor din regie: pe barba mea, nu pe a dumneavoastră!
„Dosarul Ursula” și profeția de la Washington
Călin Georgescu: România a primit decizia unui tribunal internațional pe care nu a contestat-o nicio secundă. Asta spun: în același timp, tu te grăbești să plătești o sumă deloc mică — 666 de milioane. Este o cifră simbolică. Cum să plătești atât când în țara ta ai 30% sărăcie?
Ion Cristoiu: Ce putea să facă România? Să conteste imediat, pe loc?
Călin Georgescu: Pe loc! Decizia, bineînțeles. Și spui: „Mai vedem”. Adică noi n-am primit nimic, dar plătim pentru alții? Știți că, în general, chiar și cu actele în regulă, fondurile se „driblează” ușor. Rămâne însă acest patent al Comisiei Europene. L-am văzut și în programul de înarmare, cu acele împrumuturi. Tot ca la Pfizer, președinta Comisiei s-a angajat la acele 64,8 miliarde. Eu vorbesc acum la nivelul Uniunii, nu doar al României.
Ion Cristoiu Deci spuneți că în cazul Pfizer, pe lângă faptul că noi trebuia să respingem sau să contestăm, și felul în care s-a negociat acest împrumut de către ea este în neregulă?
Călin Georgescu: Totul este în neregulă atâta timp cât poporul suferă. Ca să vă spun sincer, este mai puțin important ce fac ei acolo la Bruxelles; important este ce facem noi și cine ne protejează pe noi.
Ion Cristoiu: Din ce spuneți dumneavoastră, ei fac afaceri și noi le plătim. Dar le fac cu cei aflați aici la putere. Asta ne dă semnalul că ar trebui să ne întrebăm ce face, de fapt, Ursula von der Leyen. Sunteți de acord?
Călin Georgescu: Totul se cunoaște. Referitor la ea, nu aici se știe totul — aici poate știu doar câțiva, sau știu mai puțin. Eu vă spun că la nivelul corespunzător, vorbesc cel puțin de Statele Unite, se cunoaște totul. Și când va veni momentul, cheia va intra în broască. Vor începe dezvăluirile, iar vizita la bază este pe primul loc. Aceeași rețetă ca la contractele de înarmare: ea s-a angajat, iar „proștii” au plătit. Adică noi.
Ion Cristoiu: E aceeași afacere? Încerc să înțeleg... sugerați că sunt nereguli grave?
Călin Georgescu: Oricum este ceva neplăcut. Unde este avantajul industriei românești? Unde este producția românească, dacă nu rămâne nimic în țară? Care este scopul final dacă două generații sunt îndatorate inutil? Vorbim de o dobândă de 3% pe 30 de ani. Eu traduc asta în termenii poporului.
Ion Cristoiu : Dar dumneavoastră spuneți că aceste afaceri, inclusiv cele legate de vizita la baza de la Kogălniceanu, sunt deja monitorizate la Washington? Sunt știute?
Călin Georgescu: Sunt știute deja. Mai devreme sau mai târziu, totul va fi scos la lumină.
Ion Cristoiu : Este 14 aprilie 2026. Faceți o profeție, la fel ca data trecută: va veni un moment când de la Washington, nu de la București, se vor da în vileag aceste nereguli ale Ursulei von der Leyen în relație cu România? Se așteaptă doar momentul potrivit?
Călin Georgescu: Ideea este următoarea: foarte curând, lucrurile nu mai pot merge așa. Au greșit prea mult și s-au dus prea departe. Este doar o chestiune de timp, un timp foarte apropiat. Vizita aceea nefirească, într-un loc nefiresc, a fost „cheia de joc” care va clarifica aranjamentele din spatele culiselor. Președinta Comisiei este ținută artificial în funcție, nimeni nu mai este mulțumit.
Ion Cristoiu: Și împrumutul de la Banca Mondială, primit cam pe aceeași sumă, la câteva zile distanță?
Călin Georgescu: Exact. Undeva este ceva nefiresc. Dar minciuna are picioare scurte. Nu poți acoperi asemenea mizerii la nesfârșit. Situația României și a lumii este foarte delicată, iar adevărul este singurul care ne mai poate salva.
„Cheia de la Kogălniceanu” și Culisele Bruxelles-ului
Ion Cristoiu : Stați puțin, că nu e chiar așa. Dumneavoastră faceți o afirmație care ar putea să provoace o oarecare tulburare.
Călin Georgescu: Eu spun că a provocat deja, din moment ce am repetat-o.
Ion Cristoiu: Păi da, dar ați spus-o într-o formă mai subtilă, iar eu o spun într-o formă mai brutală. Deci, dumneavoastră susțineți că această vizită a fost una nefirească. Nefirească pentru că o vizită la acest rang, la acest nivel, se face în capitala țării. Punct. Nu are ce căuta acolo, la bază. Până la urmă, vizita a avut loc. M-am întrebat și eu: ce căuta Ursula von der Leyen acolo? E cumva o bază a Uniunii Europene?
Călin Georgescu: Foarte bună întrebare. Așadar, a venit președinta Comisiei la o bază a cui? A NATO. Teoretic, pe hârtie, n-avea nicio treabă acolo. Despre asta este vorba.
Ion Cristoiu : Dar dumneavoastră suspectați, sau chiar afirmați, că acolo sunt niște afaceri necurate ale unei „găști” de la Bruxelles. Adică vedeți o legătură care n-a fost deloc de natură militară.
Călin Georgescu: Exact, exact. Este o vizită nefirească, într-un loc nefiresc, a președintei Comisiei Europene alături de oficiali români. În acest sens, consider că este o „cheie de joc” care va clarifica foarte multe aspecte legate de ceea ce înseamnă Bruxelles-ul și, mai ales, de aranjamentele care se fac în spatele culiselor. Din punctul meu de vedere, președinta Comisiei este menținută artificial în funcție; nimeni nu este mulțumit. Luați în calcul, vă rog, graba cu care s-a acționat după finalizarea alegerilor de la Budapesta, când a fost anulat dreptul de veto, iar acum toată lumea se raportează la votul majoritar. Pe vremea respectivă, cu Ungaria, lucrurile erau destul de complicate din cauza dreptului de veto. Sunt aspecte foarte delicate pe care adevărul le va scoate la lumină.
Ion Cristoiu (Moderator): Bun, să încheiem acest capitol. Deci, un lucru e sigur în viziunea dumneavoastră: doamna nu avea ce căuta acolo, vizita a fost nefirească, iar dumneavoastră acuzați...
Călin Georgescu: Nu, eu fac doar o constatare. Spun că este un semnal clar. Un semnal că acolo este o „cheie de joc” și că toate dedesubturile se cunosc acolo, la baza Kogălniceanu. Ce s-a întâmplat în timp? Nu este cazul să dau eu aceste detalii acum, dar știu un singur lucru sigur: atunci când această cheie va intra în broasca ce deschide ușa, vor fi multe lucruri dezvăluite.
Ion Cristoiu : Ceea ce spuneți este foarte grav și de aceea insist. Ce vreți să spuneți, de fapt? Că vrea Comisia Europeană să preia baza sau că sunt niște afaceri la mijloc?
Călin Georgescu: Nu are nicio legătură cu preluarea bazei.
Ion Cristoiu : Atunci o spun eu, domnule: sugerați că sunt niște afaceri ale Ursulei despre care noi nu trebuie să știm? Știm noi ceva despre ce se întâmplă în spate? Nu știm nimic!
Călin Georgescu: Aceasta este una dintre ele, dar este probabil cea mai serioasă dintre toate cele întâmplate până acum. Haideți să luăm cazul Pfizer. În primul rând, priviți cum a venit decizia. Aceasta nici măcar n-a fost contestată. Și vorbim de un context la fel de important ca dimensiune. Atunci când este vorba de o firmă privată, nu de un stat, trebuie să contești totul din start. În primul rând, trebuie să te ocupi de ce are nevoie poporul român. Nu poți să te grăbești plătind, chiar și în rate, când situația economică a țării tale este foarte delicată, ca să nu mai vorbim de cea socială. Pe de altă parte, este foarte interesant la ce nivel...
„Mănușile albe” și miza bazei de la Kogălniceanu
Călin Georgescu: „Este o vizită nefirescă într-un loc nefiresc al președintei Uniunii Europene cu oficiali români. În acest sens, este bine de clarificat că este o cheie de joc care va clarifica foarte multe aspecte legate de ceea ce înseamnă Bruxelles-ul și mai ales ceea ce înseamnă, mă rog, aranjamentele”
Călin Georgescu: Este mai greu, exact. Pe de altă parte, știți cum e: când ești într-o zonă complicată — sau pe care ți-ai creat-o singur să fie complicată — te întorci mereu acolo ca să constați: „Domnule, e totul bine? E totul închis? E totul ferm?”. Știți cum se spune: banii negri ai pieței negre au nevoie de mânuitori cu mănuși albe și guler alb. Dacă faci o știre și mă sperii, încerci să mă îndrumi undeva, dar trebuie să vedem realitatea. Baza aceea militară a cui este, de fapt? Este o întrebare foarte bună.
Ion Cristoiu: Nu este bază NATO?
Călin Georgescu: După știința noastră, este teritoriu românesc.
Ion Cristoiu: Ah, normal că e teritoriu românesc.
Călin Georgescu: Da, deci dacă este teritoriu românesc, trebuie să discutăm pe bază de consecințe. Cert este un lucru: acolo s-au întâmplat multe situații complicate. Există dovezi certe pe care, sigur, nu le contestăm, în sensul în care toată această perioadă tumultoasă a confirmat ce v-am spus mai devreme: banii negri ai pieței negre au nevoie de mânuitori cu mănuși albe.
Ion Cristoiu: Haideți să fim mai preciși, că ați spus asta deja de două ori. Nu vă suspectez că... stați puțin. Spuneți direct că s-au spălat bani acolo? Eu nu vreau să suspectez nimic, dar dumneavoastră spuneți ce știți.
Călin Georgescu: Știu doar că sunt multe aspecte de clarificat. În primul rând, este cea mai apropiată bază de Ucraina, corect? România are o graniță de 649 de kilometri cu Ucraina, incluzând și Delta Dunării. Vorbesc de linia de graniță efectivă. Comparativ, linia de graniță a Poloniei este de aproximativ 535 de kilometri, iar cea a Ungariei de fix 136 de kilometri. România are cea mai mare deschidere și, logic, cel mai mare potențial. Întrebarea nu se pune sub această formă internațională, ci sub forma: „Ce faci pentru țara ta?”. Despre asta este vorba, asta ne interesează.
Ion Cristoiu: Nu, nu încercați să o ocoliți. Ați făcut o afirmație care ar putea provoca o anumită tulburare. Ați repetat faza cu „mănușile albe” de două ori. Sugerați că acolo se întâmplă lucruri ilegale sub paravan oficial?
Călin Georgescu: Eu o să vorbesc oricum, am spus-o deja...
Ion Cristoiu : Păi nu, dar trebuie să și argumentați, că e o acuzație gravă la adresa unei baze strategice!
Ion Cristoiu: Aș considera că nu merită să pierdem timpul cu prezentări lungi. Vă mulțumesc că ați acceptat acest interviu. Am insistat pentru acest dialog pentru că neapărat am vrut să discutăm despre ceea ce se întâmplă acum. Suntem români și am avut deja două întâlniri față-în-față. Pe 29 ianuarie 2025, am avut un interviu pe care l-am considerat — și îl consider și acum — istoric, axat mult pe geopolitică. Apoi am mai fost împreună o dată, când eram „mâna a doua” alături de Marius Tucă. Acum avem posibilitatea, așa cum am stabilit cu domnul Călin Georgescu, să discutăm ce s-a întâmplat în acest an și patru luni care au trecut de atunci.
Însă, înainte de toate, vreau să vă întreb o chestiune care i-a măcinat pe toți spectatorii noștri. Referindu-vă la vizita Ursulei von der Leyen la baza de la Kogălniceanu, ați declarat, citez: „Poate trebuia să vadă dacă totul este foarte bine ascuns; baza de la Kogălniceanu este cheia mizeriei din Uniunea Europeană, iar cireșul înflorește, știți când? Până la final de aprilie. Atunci o să aflăm mai multe, cu ocazia cireșilor înfloriți.”
Domnule Georgescu, mulți au spus că acesta este un mesaj cifrat. Vă rog să ne lămuriți. Am înțeles că aveți o temă recurentă cu cireșii...
Călin Georgescu: Îmi plac cireșii înfloriți, îmi plac foarte mult. Este un pom deosebit, are o floare perfectă. De altfel, întreaga natură este perfectă. Și, sigur, cireșul înflorește la final de aprilie — acesta este timing-ul. Însă, fără doar și poate, baza de la Kogălniceanu este o cheie a schimbărilor ce vor urma. În primul rând, una apare în acte și alta este realitatea despre ce a ajuns, de fapt, la baza de la Kogălniceanu în perioada anterioară. Și aș vrea să...
Ion Cristoiu (Moderator): Deci sugerați că există o discrepanță între documentele oficiale și realitatea de pe teren de la bază? Asta este ceea ce vom afla „când înfloresc cireșii”?
Călin Georgescu: Exact. Timpul le așază pe toate. Finalul lunii aprilie este momentul în care adevărul va ieși la suprafață, iar acea „cheie” despre care vorbeam va deschide niște porți pe care mulți le voiau închise.
