"Un război cu trei tabere care are ca victime România, românii şi justiţia.
De mai bine de doi ani, subiectul care domină dezbaterea publică în România este justiţia.
Alianţa PSD – ALDE atacă zilnic justiţia sub sloganul „justiţie până la capăt”. Este un slogan la adăpostul căruia Dragnea şi Tăriceanu duc un adevărat război pentru a pune sub control politic justiţia. Cei doi lideri ai puterii au în vedere şi salvarea selectivă a propriei clientele de partid. Extrem de preţioase în această bătălie sunt protocoalele SRI cu justiţia şi exemplele credibile şi tot mai multe de erori şi abuzuri ale unor procurori şi judecători, apărute în spaţiul public.
De cealaltă parte, utilizând ca declanşator celebra ordonanţă 13/2017, partidele de opoziţie, conduse de Orban şi Barna, plus strada, nu contenesc în a se opune vehement oricărei modificări a legilor justiţiei, dar şi a codurilor penale. Pentru ei, justiţia este perfectă şi nimic nu trebuie schimbat, chiar dacă sunt zeci de decizii ale CCR care obligă la modificarea unor articole din CP şi CPP şi două directive ale UE cu privire la prezumţia de nevinovăţie, respectiv confiscarea extinsă, care trebuiau introduse în coduri încă de anul trecut.
La rându-i, justiţia, prin diverşi procurori, judecători şi asociaţii ale magistraţilor, având ca lideri pe Augustin Lazăr, dar şi membri ai CSM, a intrat şi ea pe câmpul de bătălie, uneori din dorinţa de a-şi acoperi propriile păcate, alteori pentru a-şi creşte sau pentru a-şi prezerva puterea şi influenţa în relaţia cu politicul. Din păcate, de prea puţine ori, magistraţii s-au implicat constructiv şi fără aroganţă în a sprijini necesarele corecţii vizând legile justiţiei sau modificarea codurilor penale.
Şi, pentru că ţara nu le ajungea, cele trei tabere au exportat întreg conflictul. Fără scrupule, politicieni şi magistraţi, bine susţinuţi de ong-uri prietene, au dezinformat tot ce putea fi dezinformat: ambasade, Comisie Europeană, grupuri politice din Parlamentul European, Comisia de la Veneţia etc., fiecare parte prezentând deformat motivele disputei despre justiţie. Şi, uite aşa, România s-a trezit subiect de dezbatere şi critici severe în Parlamentul European, la Comisia Europeană sau la Bucureşti prin poziţiile publice ale ambasadelor occidentale.
Dacă exista înţelepciune şi onestitate, cele trei puteri, prin reprezentanţii lor, se aşezau la discuţii, diagnosticau corect erorile, abuzurile, deficienţele legislative şi responsabilităţile, după care luau măsurile necesare consolidării progreselor din justiţie în cadrul principiului cooperării loiale dintre instituţiile şi puterile statului. N-a fost să fie aşa datorită luptei crâncene pentru putere, a obtuzităţii şi a calităţii proaste a oamenilor responsabili din politică şi din justiţie iar rezultatele au fost pe măsură .
Ca o dovadă că ţara a fost „bine servită” de cele trei tabere beligerante, concluziile conflictului sunt următoarele: 1. Se menţine MCV-ul pentru România. 2. România nu intră în Spaţiul Schengen. 3. Românii au tot mai puţină încredere în justiţie.
Iar dacă cele trei tabere vor să obţină „succes deplin”, soluţia este să continue a-şi trâmbiţa dezinformările în exterior şi la ambasade. Nu mai este mult şi vor „reuşi” activarea Articolului 7 din Tratatul de la Lisabona. Ăsta da succes. Am înfrânt !", își încheie postarea Traian Băsescu.
