Se spune că într-o noapte călugărului Nicodim i s-a arătat în vis trimisul lui Dumnezeu care i-a spus: „Nicodime! Tu stai aici, te odihnești și frații tăi într-u credință de dincolo de Dunăre sunt chinuiți și obidiți pentru că nu pot să îl slujească pe Dumnezeu. Scoală Nicodime și mergi cât mai repede și ajută-i pentru că numai aceasta va fi mântuirea lor”.
Tulburat de acest vis, Nicodim și-a luat cu el toate cele trebuincioase pentru drum și a pornit spre Dunăre. După multe zile de căutări și greutăți a ajuns la malul fluviului într-un loc unde albia era adâncă, de netrecut. Obosit și necăjit din această pricină s-a culcat la umbra unui copac. În timpul somnului i s-a arătat din nou trimisul lui D-zeu, care i-a spus să întindă sutana pe apă și așa va trece peste fluviu. Trezit din somn, a procedat așa și astfel a reușit să ajungă pe celălalt mal, între două râuri apropiate. A cercetat locul, a pornit pe lângă cursul de apă mai mic și a hotărât să ridice o mânăstire. Ajutat de localnici, a ridicat mânăstirea ale cărei ruine se văd și astăzi, scrie Adevărul.ro.
“Sfântul Nicodim a avut acest vis de a ajunge în Țara Românească și aici a întemeiat Mânăstirea Vodița. Se spune despre el că era un om foarte credincios și a fost înzestrat cu anumite daruri de la Dumnezeu și a trecut Dunărea pe mantia sa. A aruncat mantia pe Dunăre și a trecut în dreptul localității Rușava (Orșova de astăzi) pentru că sunt toponime care amintesc acest fapt, „Dealul Călugărului” sau „Valea Călugărului” și la noi și la sârbi. După un timp mânăstirea cade sub stăpânirea Imperiulului Austro-Ungar și e nevoit să plece în altă parte”, spune preotul Mihai Zorilă de la Episcopia Severinului și Strehaiei, care a publicat o lucrare despre Sfântul Nicodim, această mare personalitate a secolului al XIV-lea.
