Se împlinesc 55 de ani de la una dintre cele mai grave catastrofe miniere din istoria României. Pe 30 octombrie 1971, în comuna Certeju de Sus, județul Hunedoara, 89 de oameni și-au pierdut viața, după ce un baraj de steril s-a rupt, iar un val uriaș de apă și nămol a înghițit locuințele din apropiere. Zeci de persoane au fost rănite, iar numeroase familii au rămas fără case. Tragedia a scos la iveală probleme grave de siguranță, despre care autoritățile comuniste aveau informații încă din anii anteriori.
Catastrofa s-a produs în dimineața zilei de 30 octombrie 1971, în jurul orei 5:00, când digul iazului de decantare al exploatării miniere Certej-Săcărâmb a cedat. Peste 300.000 de metri cubi de apă și steril minier s-au revărsat peste zona locuită, surprinzând oamenii în somn. În numai câteva momente, clădiri întregi au fost distruse, iar zeci de persoane au rămas prinse sub nămol și dărâmături.
Dimineața în care un cartier întreg a fost înghițit de nămol
Forța viiturii a fost devastatoare. Șase blocuri de locuințe, un cămin de nefamiliști, șapte case și mai multe clădiri cu destinație socială au fost distruse, iar alte două blocuri au suferit avarii grave. Oamenii nu au avut aproape deloc timp să reacționeze, deoarece valul de steril a ajuns în zona locuită la scurt timp după ruperea digului. Supraviețuitorii au povestit ulterior despre zgomotul puternic care a precedat prăbușirea clădirilor și despre întunericul instalat după întreruperea alimentării cu energie electrică. Echipele de intervenție, militarii și localnicii au participat la căutarea victimelor, încercând să scoată oamenii de sub tonele de nămol.
Bilanțul final al tragediei, consemnat în cercetările istorice, a fost de 89 de persoane decedate și aproape 100 de răniți. Printre victime s-au numărat muncitori, femei și copii, familii întregi fiind surprinse în propriile locuințe.
Digul mai cedase o dată, cu patru ani înainte de tragedie
Unul dintre cele mai grave aspecte ale catastrofei miniere de la Certej este faptul că existaseră semnale de avertizare cu mult înainte de accident. Documentele de arhivă arată că digul iazului de decantare cedase parțial și în 1967, sub presiunea apei și a mâlului. Atunci nu au existat victime, însă problema nu a dus la oprirea definitivă a utilizării instalației. În anii următori, reziduurile rezultate din prelucrarea minereurilor au continuat să fie depozitate în iaz, iar nivelul acestuia a crescut. În același timp, locuințele muncitorilor se aflau foarte aproape de instalația industrială, ceea ce a amplificat consecințele accidentului.
Ancheta realizată după tragedie a identificat mai multe probleme, printre care schimbarea amplasamentului inițial al iazului, apropierea periculoasă a locuințelor și continuarea depozitării sterilului după incidentul din 1967. Concluziile au arătat că dezastrul nu fusese provocat doar de cedarea neașteptată a unui dig, ci și de o serie de decizii tehnice și administrative, conform Historia.ro.
După producerea catastrofei, autoritățile comuniste au organizat operațiuni de salvare și au constituit o comisie guvernamentală pentru investigarea cauzelor. În paralel, aparatul de Securitate a urmărit reacțiile oamenilor și nemulțumirile față de conducerea exploatării miniere. Documentele păstrate în arhive arată că autoritățile erau preocupate inclusiv de limitarea comentariilor critice. Deși tragedia a fost prezentată în presa vremii, informațiile despre amploarea dezastrului și responsabilitățile celor implicați au fost atent controlate.
În ciuda celor 89 de vieți pierdute, ancheta nu a fost urmată de un proces care să stabilească răspunderea penală pentru catastrofă. Supraviețuitorii au primit despăgubiri materiale, iar familiilor rămase fără locuințe le-au fost oferite apartamente sau materiale pentru reconstrucție. La 55 de ani de la tragedie, Certejul rămâne unul dintre cele mai dureroase episoade din istoria mineritului românesc. Pentru comunitatea din Hunedoara, amintirea celor 89 de oameni care și-au pierdut viața continuă să fie legată de dimineața în care un întreg cartier a fost înghițit de nămol.
