Mulți salariați ajung la finalul anului cu zile de concediu de odihnă rămase neefectuate, fără să știe exact cât timp le mai pot folosi și ce se întâmplă după expirarea termenului legal. Codul muncii stabilește un interval în care zilele de concediu nefolosite pot fi efectuate ulterior, însă o decizie recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție aduce o precizare importantă pentru angajați.
Potrivit legislației muncii, fiecare salariat beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de cel puțin 20 de zile lucrătoare. În situația în care concediul nu este efectuat integral în anul pentru care a fost acordat, zilele rămase pot fi recuperate ulterior, în condițiile prevăzute de lege.
Cât timp pot fi reportate zilele de concediu
Zilele de concediu neefectuate pot fi acordate într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă.
De exemplu, dacă un angajat nu își efectuează toate zilele de concediu aferente anului 2026, acestea pot fi acordate ulterior, însă există un termen-limită. În cazul exemplului respectiv, zilele rămase pot fi efectuate până în iunie 2028, în condițiile prevăzute de lege.
Depășirea celor 18 luni nu înseamnă însă, în orice situație, că salariatul pierde automat orice drept asupra concediului neefectuat.
O decizie recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție clarifică situațiile în care zilele de concediu neefectuate pot genera dreptul la o compensație financiară chiar și după expirarea perioadei de 18 luni.
Astfel, la încetarea raportului de muncă, salariatul poate primi o compensație pentru concediul de odihnă neefectuat dacă angajatorul nu i-a oferit, în mod efectiv, posibilitatea de a-și lua zilele de concediu.
Prin urmare, simplul fapt că a trecut perioada de 18 luni nu este suficient pentru ca angajatul să piardă automat orice drept, dacă acesta nu a avut în realitate posibilitatea de a beneficia de concediul legal.
Când se pierd zilele de concediu nefolosite
Situația este diferită atunci când angajatorul și-a îndeplinit obligațiile și i-a oferit salariatului posibilitatea reală de a-și efectua concediul, însă acesta a ales să nu îl folosească.
Într-un asemenea caz, zilele rămase neefectuate nu pot fi transformate ulterior în bani după încetarea contractului de muncă.
Prin urmare, angajații trebuie să facă diferența între două situații: concediul care nu a fost efectuat pentru că angajatorul nu a permis sau nu a asigurat efectiv exercitarea acestui drept și concediul pe care salariatul a avut posibilitatea să îl ia, dar a decis să nu îl efectueze.
Ce trebuie să știe angajații despre concediul de odihnă
Concediul de odihnă este un drept legal al salariaților, iar regula nu trebuie confundată cu ideea potrivit căreia zilele nefolosite dispar automat după un anumit interval.
În cazul în care contractul de muncă încetează, existența unor zile de concediu neefectuate poate deveni importantă din punct de vedere financiar. Compensația în bani este însă legată de condițiile prevăzute de legislația muncii și de situația concretă în care s-a aflat angajatul.
De aceea, salariații care au zile de concediu rămase din anii anteriori ar trebui să verifice perioadele în care acestea pot fi efectuate și modul în care angajatorul a asigurat efectiv posibilitatea de a beneficia de concediul de odihnă.
