Zona Roșie este o zonă ce se află lângă Verdun, în Franța, ce se întinde pe o suprafață de 460 de mile pătrate din cea mai virgină pădure, devenind o majoră atracție turistică.
Cu toate acestea, pătrunderea în această pădure este interzisă, căci nimeni nu a ieșit în viață din aceasta, dar dacă acest lucru se întâmplă, membrele lor nu vor mai fi, cu siguranță, întregi, scrie Descoperă.
Însă, ceea ce s-a întâmplat pe acest teritoriu în timpul Primului Război Mondial încă mai planează asupra legendei locului. Germanii și francezii s-au întâlnit pe aceste dealuri, la nord de Verdun-sur-Meuse, în nord-estul Franței, în februarie 1916. Ofensiva a aparținut Armatei a 5-a Germane, care a încercat să disloce regiunea fortificată a Verdunului și garnizoanele armatei a2-a, care au fost săpate pe partea dreaptă a țărmului râului Muse. Zona Verdunului are o importanță enormă pentru francezi, întrucât protejează granița estică a țării de secole întregi, iar germanii erau convinși că în urma cuceririi acestei zone, francezii vor suferi o înfrângere umilitoare.
Cu toate acestea, lucrurile nu au mers cum și-au imaginat germanii, rezultatul fiind declanșarea uneia dintre cele mai sângeroase bătălii din istorie, ce a durat 303 zile. Victimele părții franceze au ajuns la 377.231, iar ale celei germane la 337.000. Estimativ, înseamnă 70.000 de victime pe lună. Însă, cercetările recente au arătat că numărul victimelor a fost mult mai ridicat. În timpul acestei bătălii, germanii au folosit noi inovații, precum înaintarea infanteriei care utilizau o armă ce răspândea în jur benzină care, ulterior, lua foc. Grenadele, mitralierele și gazul toxic au fost, de asemenea, folosite în timpul bătăliei, dar preferate de ambele armate au fost obuzele, care atacau chiar și tranșeele, fiind folosite milioane de astfel de obuze.
Când războiul s-a sfârșit, în anul 1918, francezii și-au dat seama că poate dura secole întregi până când zona va putea fi curățată cu totul. Aici sunt inaugurate ghidaje ce evocă bătălia de la Verdun , fiind recreate tranșeele, situri memoriale și unde se găsesc chiar și restaurante, dar, cu toate acestea, încă rămâne un loc periculos. Acest teritoriu ascunde o cantitate mare de explozibil, la fel ca nenumărate arme, căști și schelete ale soldaților. Însă, cele mai periculoase sunt cantitățile de explozibil, și nu pentru că ar putea fi detonate, ci pentru că emit o serie de chimicale dăunătoare mediului și, mai mult decât atât, se mai pot găsi și urme ale gazelor toxice care au un impact devastator asupra apei și a solului. O descoperire groaznică a fost făcută în anul 2004, când s-a constatat că solul conține o concentrație de 17% de arsenic, de mii de ori mai mare decât în secolele anterioare.
De asemenea, s-a constatat că există un nivel mare și de zinc și mercur, iar aceste substanțe pot contamina solul și apa timp de 10.000 de ani. Cu toate că Guvernul francez și Uniunea Europeană monitorizează culturile recoltate din această zonă și din vecinătatea acesteia, există o grămadă de întrebări care pun la îndoială eforturile acestora, iar unele dintre acestea menționează faptul că autoritățile nu se implică foarte mult pentru că se tem de impactul pe care aceste demersuri le pot avea asupra economiei.
Nici zonele din vecinătatea acesteia nu sunt foarte sigure, în fiecare an apărând un caz în care un tractor al unui fermier trece peste un obuz nedetonat. De fapt, principalul pericol îl reprezintă proiectilele cu gaz toxic, aceste toxine fiind detectate în organismul locuitorilor.
