Ziarul Timpul, un cotidian unionist din Moldova, publică în paginile sale o opinie prin care afirmă că României și lui Traian Băsescu n-ar trebui să le fie indiferent ceea ce se întâmplă acum la Kiev, după ultimele evenimente din Ucraina și după schimbarea azimutului acestei țări spre direcția Rusia.
Iată ce scrie ziarul de peste Prut, dorindu-și o implicare mai mare din partea României și a președintelui Traian Băsescu:
României îi este teamă să pledeze de partea manifestanților de pe Euromaidan sau poate doar nu-i pasă prea mult în ce parte va merge Ucraina, care pare abandonată de Occident și lăsată în voia scenariilor scrise la Moscova. În jurul României, Rusia și-a creat deja un cordon de relații strategice cu Ungaria, Serbia și Bulgaria și nu pare mulțumită cu aceste avanposturi. Rusia se află din nou în prag și urmează să deschidă ușa.
De atunci mulți ucrainieni au ieșit pe celebrul Maidan din Kiev, acolo unde a avut loc și “revoluția portocalie” din 2004, eșuată între grupurile de interese din Ucraina și neîndemânarea occidentalilor de a schimba orientarea acestei țări, dependentă economic de Rusia, dar în același timp dornică să se desprindă de mitul marelui frate de la Răsărit.
Liderii de la Bruxelles i-au zâmbit frumos, zilele acestea, lui Vladimir Putin, ca și cum nu ar ști că rețeta destabilizării Ucrainei a fost concepută în laboratoarele Kremlinului, în așa fel încât în stradă să nu fie doar demonstranți cu vederi democrate, opozanți bine organizați sau intelectuali cu program, ci și naționaliști, extremiști și specialiști în cocteiluri Molotov. Lucrurile se îndreaptă spre un deznodământ așteptat de Rusia, chiar dacă nu se văd încă toate cărțile.
România ar putea să-și creeze un culoar propriu în această perioadă în care Uniunea Europeană nu vrea să se implice în ceea se întâmplă în Ucraina, iar Statele Unite nu mai au același entuziasm ca în perioada lui George W. Bush față de această regiune, pe care Rusia ar vrea să o stăpânească fără ambiguități. Traian Băsescu ar putea deveni liderul europenilor care vor să smulgă Ucraina din ghearele Rusiei, ar putea merge la Kiev, ar putea deveni un avocat al europenizării Ucrainei. Ar fi o ocazie pentru România de a ieși din periferie, de a renunța la spaimele pe care, îndeobște, le au statele mici, timorate de vecinii puternici, care le-ar putea anexa oricând.
După “revoluția portocalie”, Occidentului i se dă acum o a doua șansă de a recupera Ucraina. După cum explică George Friedman, șeful Stratfor, în “Următorii 100 de ani. Previziuni pentru secolul XXI”, dacă după 2004, Vestul ar fi reușit să domine Ucraina, “Rusia ar fi rămas fără apărare” și s-ar fi întors la “frontierele ei medievale”. Între timp Federația Rusă și-a consolidat puterea militară și economică, și-a întărit prieteniile cu state importante din Europa, care au nevoie de resurse energetice și își extinde influența spre Europa Centrală și de Est într-un ritm, care ar trebui să-i dea de gândit României. În jurul țării, Rusia și-a creat deja avanposturi prin relații strategice cu Serbia, Ungaria și Bulgaria. România este deocamdată o insulă delimitată de cele două baze militare americane pe care le găzduiește, dar Rusia se află din nou la porțile Europei, mai pregătită ca oricând să-și demonstreze întâietatea.
România poate încerca “varianta poloneză”, să le pună rușilor piciorul în ușă și să reacționeze ferm față de ceea ce se întâmplă în Ucraina, o țară în care cel mai filo-rus șef de stat, Leonid Kucima, a scris o carte intitulată “Ucraina nu e Rusia” sau poate să intre în cordonul sanitar conceput de Moscova în Estul Europei și să se alinieze jucătorilor din această zonă care au nevoie de gazul rusesc și de ștaiful european.
Înaintea Jocurilor Olimpice de la Soci, când Rusia poate fi forțată să dea înapoi, de frică să nu fie boicotată de statele occidentale, România ar putea pune pe agenda UE o nouă tactică privind Ucraina și Republica Moldova. Dar poate că Traian Băsescu este prea ocupat cu politica internă sau poate are discuții directe cu Moscova în legătură cu viitorul Republicii Moldova sau pur și simplu nu este ajutat de aparatul statului pentru a scoate România din umbra istoriei.