operațiune costisitoare de escortare a navelor și de curățare a minelor din strâmtoare, dar vasele lor comerciale ar putea fi nevoite să achite și taxe mari care nu existau înainte de război, doar pentru privilegiul de a trece prin zonă. Trump a spus miercuri că ia în considerare un «joint venture» cu Iran și Oman pentru a impune o taxă de trecere, scrie Politico.
Pe lângă faptul că facturile la energie ale Europei vor rămâne probabil ridicate timp de săptămâni sau chiar luni dacă încetarea focului se menține, tendința devine clară: Europa este nevoită să plătească din ce în ce mai mult doar pentru a rămâne parte a unei alianțe transatlantice care a devenit extrem de imprevizibilă.
Potrivit unui diplomat european citat de Politico, problema actuală a UE este că „nu are puterea, în sensul clasic al termenului hard power, de a-și impune voința asupra lumii”, iar din acest motiv apar atâtea blocaje în negocieri.
Chiar dacă au răsuflat ușurați, liderii europeni se pregătesc pentru următoarea mare provocare — cum să redeschidă strâmtoarea. Deși președintele francez Emmanuel Macron a declarat că un grup de 15 țări, inclusiv Franța, va „facilita reluarea traficului maritim” prin strâmtoare „odată ce condițiile vor fi îndeplinite”, lucrurile par mai ușor de spus decât de făcut.
Chiar și împărțite între marile flote, costurile unei astfel de operațiuni ar fi considerabile. De exemplu, operațiunea condusă de SUA pentru protejarea petrolierelor kuwaitiene de atacurile iraniene în 1987-1988 a costat națiunile aliate participante câteva sute de milioane de dolari, adică peste un miliard la cotațiile actuale.
Această abordare de prudență vigilentă este probabil să se mențină și la reuniunea informală a liderilor europeni care va avea loc spre sfârșitul lunii, la Nicosia.
