Liderii care decideau soarta a jumătate de Europă s-au întâlnit simbolic în faţa Zidului Berlinului. Leonid Brejnev fusese invitat de către reprezentantul puterii comuniste din RDG, Eric Honecker, pentru a celebra 30 de ani de la naşterea jumătăţii estice a Germaniei. Berlinul era pregătit de sărbătoare conform standardelor comuniste. După ce au urcat împreună în tribuna oficială, iar sovieticul şi-a rostit discursul, acesta s-a întors spre Eric Honecker, s-au îmbrăţişat, iar apoi, spre suprinderea întregii lumi şi deliciul fotoreporterilor, cei doi lideri s-au sărutat prelung pe gură. Momentul a fost imortalizat perfect de către fotograful Regis Bossu, publicaţiile de pe întreg mapamondul preluând poza şi numind-o simplu, dar esenţial „Sărutul”.
Gestul reprezintă totuşi un simbol în cultura politică comunistă. „Sărutul frăţesc socialist” este de fapt o pecetluire a unei înţelegi dintre doi lideri, sau un semn al unei strânse legături dintre cele două ţări pe care le reprezintă. Sărutul se practica deseori, pe obraz în cele mai multe cazuri.
Tradiţia provine din cadrul bisericii ortodoxe şi reprezintă o formă de expresie zilnică a strânsei legături dintre membrii comunităţii.
Pentru liderii politici din perioada comunistă, acest sărut reprezenta o formalitate.
Sărutul frăţesc socialist a mai fost exersat şi de către Mihail Gorbaciov, tot cu neamţul Honecker. Când Zidul Berlinului a fost dărâmat, în 1989, artistul sovietic Dmitri Vrubel a decis să picteze o reinterpretare a sărutului celor doi. Graffitul de pe ruinele zidului a fost numit de către artist „Sărutul morţii”, dar pe marginea imaginei stă scris: „Dumnezeu să mă ajute să supravieţuiesc acestei iubiri mortale.”
