O familie de români din Germania a pierdut ajutorul social. De ce au decis judecătorii să taie beneficiile

Cazul a ajuns în fața a două instanțe și a generat un conflict juridic privind condițiile în care cetățenii Uniunii Europene pot primi ajutoare sociale în Germania.

Familia de români s-a întors în Germania în 2024 și a primit ajutor social

Potrivit portalului Burgergeld.com, cei doi soți români și cei patru copii ai lor au revenit în Germania în septembrie 2024, după o perioadă îndelungată petrecută în altă țară. Familia a fost cazată în spații de tip cămin din Berlin și a primit sprijin financiar din partea centrului pentru ocuparea forței de muncă până în martie 2025.

Situația s-a schimbat în aprilie, când autoritățile au refuzat prelungirea ajutorului. Motivul invocat a fost statutul juridic al părinților, care aveau drept de ședere în Germania exclusiv pentru căutarea unui loc de muncă.

Conform legislației germane și regulilor europene privind libera circulație, simpla prezență în țară în scopul găsirii unui serviciu nu oferă automat dreptul la prestațiile sociale destinate persoanelor care nu își pot asigura singure traiul. Pentru cetățenii UE, accesul la aceste beneficii depinde de îndeplinirea unor condiții specifice, inclusiv de dobândirea și menținerea statutului de lucrător.

Familia a contestat decizia printr-o procedură de urgență, arată știridiaspora.ro. În urma primei acțiuni, autoritățile au fost obligate să acorde sprijin financiar de tranziție pentru o singură lună, începând din iunie 2025. Tribunalul Social din Berlin nu identificase însă, la acel moment, un drept de ședere care să justifice acordarea ajutorului de cetățean.

Tatăl s-a angajat la o firmă de curățenie, apoi a trecut la livrări

În iunie 2025, bărbatul și-a găsit un loc de muncă la o firmă de curățenie, unde lucra aproximativ 40 de ore pe lună, pentru un salariu de 570 de euro.

În luna următoare, acesta a renunțat la serviciu, susținând că intenționează să ocupe un post cu normă întreagă. Contractul prezentat în august centrului pentru ocuparea forței de muncă indica însă un program de numai 10,5 ore pe săptămână, în calitate de șofer de livrări. Venitul brut declarat pentru luna respectivă era de 554,47 euro.

Potrivit informațiilor prezentate în dosar, angajatorul ar fi confirmat că exista posibilitatea unui program mai extins. Bărbatul nu ar fi acceptat însă oferta, motivând că partenera sa era însărcinată.

În octombrie 2025, autoritățile au respins din nou solicitarea de ajutor social, apreciind că volumul redus de muncă nu era suficient pentru ca românul să dobândească statutul de angajat în sensul normelor europene.

Ulterior, pe 7 noiembrie, bărbatul a convenit cu firma de curierat să lucreze 20 de ore pe săptămână, cu aplicare retroactivă de la începutul lunii.

Familia a invocat veniturile obținute și faptul că unul dintre copii urma să înceapă școala

Pe 12 noiembrie 2025, familia a solicitat din nou protecție juridică, argumentând că obținuse venituri din muncă și că avea legături mai vechi cu Germania. Un alt argument prezentat instanței a fost că unul dintre copii urma să înceapă școala în luna decembrie, fapt care, în opinia familiei, ar fi putut contribui la obținerea unui drept de ședere.

La numai două zile după depunerea cererii, angajatorul a notificat încetarea contractului de muncă, începând cu 28 decembrie. Motivul menționat în documentul de concediere a fost unul operațional.

Potrivit informațiilor analizate ulterior de instanță, familia nu a comunicat judecătorilor această schimbare a situației profesionale.

Tribunalul Social a dat inițial câștig de cauză familiei

La 19 decembrie 2025, Tribunalul Social a pronunțat o decizie favorabilă familiei, în cea mai mare parte. Instanța a dispus ca centrul pentru ocuparea forței de muncă să asigure provizoriu mijloacele necesare traiului și plata cazării până la sfârșitul lunii aprilie 2026.

Judecătorii au apreciat atunci că activitatea desfășurată efectiv de tată și creșterea programului la 20 de ore pe săptămână nu indicau existența unui contract fictiv. În aceste condiții, instanța a considerat că familia putea beneficia de sprijin financiar, inclusiv pentru parteneră și copii.

Centrul pentru ocuparea forței de muncă nu a fost de acord cu hotărârea și a formulat apel. Autoritățile au susținut că bărbatul și-ar fi adaptat programul de lucru în funcție de condițiile necesare pentru obținerea ajutoarelor, deși inițial refuzase să accepte mai multe ore de muncă.

Tribunalul Superior a întors decizia. Ce au descoperit judecătorii despre activitatea românului

La 2 martie 2026, Tribunalul Social de Stat Berlin-Brandenburg a anulat măsura prin care fusese dispusă plata provizorie a ajutoarelor și a respins cererea familiei.

Prin hotărârea din dosarul L 14 AS 1405/25 B ER, instanța a făcut o distincție importantă: locul de muncă de la firma de curierat a fost unul real, însă acest lucru nu era suficient pentru ca bărbatul să poată invoca automat statutul de angajat în vederea obținerii prestațiilor sociale.

Judecătorii au considerat că românul refuzase fără o justificare suficientă posibilitatea de a lucra mai multe ore. În opinia instanței, faptul că partenera era însărcinată nu demonstra că aceasta nu putea contribui la îngrijirea copiilor.

În timpul procedurii de apel, au fost analizate și documentele privind activitatea desfășurată în luna noiembrie. Familia prezentase un fluturaș de salariu care indica 71 de ore lucrate și un venit brut de 910,22 euro.

Angajatorul a oferit însă o altă imagine asupra situației, susținând că bărbatul lipsise în repetate rânduri de la serviciu sau își anulase turele cu foarte puțin timp înainte. Potrivit explicațiilor furnizate, contractul ar fi fost încheiat din cauza nerespectării obligațiilor de către angajat, chiar dacă în documentul oficial fusese menționat un motiv operațional.

Instanța a mai reținut că familia nu informase judecătorii despre încetarea raportului de muncă.

De ce au pierdut românii dreptul la ajutorul social în Germania

În urma analizării tuturor documentelor și declarațiilor, judecătorii au apreciat că tatăl nu demonstrase o intenție reală de integrare stabilă pe piața muncii, ci ar fi urmărit obținerea prestațiilor sociale printr-un volum redus de activitate profesională.

În consecință, acesta nu putea beneficia de statutul de lucrător pentru a solicita ajutorul financiar destinat întregii familii.

Instanța a mai stabilit că bărbatul își pierduse dreptul de ședere derivat din activitatea profesională din cauza propriului comportament. De asemenea, nu îndeplinise condiția unei perioade continue de cinci ani de ședere necesare pentru obținerea rezidenței permanente, având în vedere absențele îndelungate din Germania.

Nici argumentul referitor la începerea școlii de către unul dintre copii nu a fost considerat suficient de convingător, deoarece situația invocată nu fusese demonstrată în mod credibil.

Decizia instanței germane nu mai poate fi contestată

În urma hotărârii din 2 martie 2026, familia a pierdut procedura prin care solicita acordarea ajutorului social, precum și posibilitatea de a primi alte prestații financiare de tranziție.

Decizia Tribunalului Social de Stat Berlin-Brandenburg nu mai poate fi atacată la Curtea Socială Federală, potrivit informațiilor prezentate despre dosar.

Dreptul la ajutor social nu este acordat automat în baza cetățeniei UE sau a prezenței pe teritoriul Germaniei, ci depinde de statutul de ședere și de îndeplinirea criteriilor prevăzute de lege.