Noul premier socialist, Manuel Valls, un "Sarkozy de stânga"

Imigrant catalan, susținător al unui socialism francez după modelul Tony Blair, Manuel Valls, în vârstă de 51 de ani, desemnat luni premier, a șocat de multe ori stânga în funcția de ministru de Interne, relatează AFP.

Deși mai apreciat în cadrul dreptei decât al stângii, acest bărbat cu ambiții asumate, cu ton de multe ori autoritar, și-a trasat timp de doi ani în această funcție drumul către Matignon, sediul Guvernului, în ritm de polemici generate de fermitatea sa.

Ultima este disputa din ianuarie cu polemistul Dieudonné, condamnat de mai multe ori pentru antisemitism și ale cărui spectacole a reușit să le interzică. Cu câteva luni înainte, el a provocat o revoltă după arestarea la școală și expulzarea în Kosovo a unei eleve de liceu de etnie romă, în vârstă de 15 ani, care locuia în estul Franței.

Membri ai stângii radicale din cadrul partidului au cerut deseori demiterea lui. Aceasta pentru că Manuel Valls place mai mult dreptei. Într-un sondaj publicat în martie, 41 la sută dintre simpatizanții dreptei l-ar fi ales drept premier dintre personalitățile socialiste, față de doar 20 la sută dintre simpatizanții stângii.

Energia sa la Ministerul de Interne și mediatizarea intervențiilor sale amintesc de predecesorul său de dreapta devenit președinte, Nicolas Sarkozy.

"El spune lucruri cu o oarecare sinceritate, o certitudine lucidă și da, uneori, cu o certitudine brutală", rezumă Alain Bauer, profesor de criminologie și prieten al lui Manuel Valls din timpul universității.

El este apreciat de femei și pentru imaginea sa de bărbat care arată bine și, potrivit unui sondaj al revistei Elle, 20 la sută dintre franțuzoaice și-ar dori o "aventură fierbinte" cu acest brunet cu ochii albaștri, recăsătorit cu o violonistă.
Născut la Barcelona la 13 august 1962 dintr-o mamă elvețiană italiană și un pictor catalan, Manuel Valls a devenit cetățean francez la vârsta de 20 de ani și a rămas un suporter fidel al clubului de fotbal Barcelona. El a studiat istoria și este tatăl a patru copii.

După modelul lui Tony Blair, care a zdruncinat partidul socialist, el s-a afirmat în cadrul aripii "conservatoare" a partidului, sugerând că ar trebui să se renunțe la cuvântul "socialist". El a criticat și legea votată de socialiști care limitează munca în Franța la 35 de ore pe săptămână.

Ales primar al Evry, o periferie multiculturală din Paris, în 2001, și în Adunarea Națională după un an, Manuel Valls rămâne un outsider în partidul său, adeseori agresiv și dificil.

În 2011, el s-a prezentat la alegerile primare ale partidului socialist în calitate de candidat la prezidențiale. El s-a făcut remarcat prin criticile aduse "vechilor rețete" ale stângii dar nu a obținut decât 6 la sută. El s-a raliat atunci cu François Hollande, căruia i-a devenit director de comunicare în campanie.

Când Hollande a câștigat alegerile în 2012 în fața lui Nicolas Sarkozy, el l-a recompensat pe Manuel Valls, care a făcut mereu din securitate o miză majoră, numindu-l ministru de Interne, un minister perceput deseori drept o rampă de lansare către Matignon.

Acolo, el continuă politica lui Nicolas Sarkozy demolând numeroase tabere ilegale ocupate de romi. Această acțiune este aprobată de majoritatea francezilor, dar criticată de asociațiile pentru consolidarea politicii de inserție a romilor.

În cadrul Guvernului, Manuel Valls s-a opus în numeroase rânduri ministrului Justiției, Christiane Taubira, al cărei proiect de reformă penală îl contestă, dar și colegei sale ecologiste, ministrul pentru Locuințe Cécile Duflot, care nu își ascunde divergențele de opinie în materie de securitate cu "primul polițist al Franței".