Fidel Castro în România, în 1972. Înțelegerile și neînțelegerile liderului Cubei cu Ceaușescu

„El Lider Maximo“ Fidel Castro, prim-secretar al partidului comunist cubanez, se afla într-un turneu mondial. A profitat de ocazie pentru a-l cunoaște îndeaproape pe tovarășul său român. Ceaușescu și Castro au avut trei întâlniri oficiale, pe 26, 27 și 29 mai. Ziua de 28 mai a fost rezervată unei vizite la Ploiești, ocazie pentru liderul cubanez să cunoască realizările socialismului românesc. La discuțiile bilaterale au participat Ion-Gheorghe Maurer (prim-ministru), Emil Bodnăraș (vicepreședinte al Consiliului de Stat), Ion Pățan (ministrul Comerțului Exterior), Ion Ioniță (ministrul Apărării), Bujor Almășan (ministrul Minelor, Petrolului și Geologiei), George Macovescu (prim-adjunct al ministrului de Externe), Gheorghe Oprea (consilier al CC al PCR) și Petre Ionescu (ambasadorul României la Havana).

Refuzul colaborării economice

Ceaușescu i-a invitat la discuții pe miniștrii din domeniul economic deoarece avea de gând să-i propună lui Castro proiecte de cooperare în domeniul industrial și comercial. Liderul român pusese ochii pe rezervele de nichel ale Cubei, dorind înființarea unei turnatorii printr-o societate mixtă. Castro nu s-a arătat prea încrezător în proiectele lui Ceaușescu, considerând spațiul imens dintre cele două țări o piedică în calea colaborării.

„El Lider Maximo“ era interesat să discute doar despre „imperialismul yankeu“. Castro susținea că economia Americii de Sud nu se putea dezvolta liber atâta vreme cât țările din regiune erau subjugate de guvernul de la Washington. Cubanezii erau gată să-și consilieze confrații latino-americani dacă ar fi început revoluții contra capitalismului.

Pe Castro nu-l mulțumeau nici măcar sovieticii. În primii ani după cucerirea puterii își pusese mari speranțe în ajutorul Moscovei pentru lupta contra „imperialismului american“. Entuziasmul inițial se prăbușise în timpul crizei rachetelor din octombrie 1962. Hrușciov era interesat de Cuba în măsura în care statul latino-american putea să-i ofere un avantaj strategic. Cei zece ani de la consumarea crizei rachetelor mai vindecaseră o parte din rănile dezamăgirii. Însă relațiile sovieto-cubaneze nu mai aveau exaltarea de altădată.

Obsesia antiamericană a lui Castro

La întâlnirea din 27 mai 1972, Ceaușescu i-a propus oaspetelui sud-american să discute pe larg despre relațiile internaționale. Castro a fost încântat să converseze despre soarta lumii, însă l-a anunțat pe liderul român că nu-l interesa Orientul Mijlociu sau problemele din Africa. Tema sa preferată era conflictul din Indochina, unde „imperialiștii yankei“ cotropiseră pașnicul poporul vietnamez. Ceaușescu a încercat să impună un ton moderat discuției. Secretarul general al PCR s-a lăudat cu eforturile sale privind procesul de pace. Ceaușescu i-a spus lui Castro că nici el nu accepta invazia americană în Vietnam, însă conflictul era o realitate și trebuia încheiat prin soluții politice. Liderul român susținea că războiul din Indochina arătase lumii că o țară mică putea face față unui colos militar, fiind o lecție pentru marile puteri. Ceaușescu i-a mai povestit lui Castro cum îi sfătuise el pe liderii vietnamezi să se întoarcă la masa negocierilor de la Paris, soluția politico-diplomatică fiind cea mai înțeleaptă.

Revoluționarul Castro nici dorea să audă de negocieri. Fără o ripostă militară a vietnamezilor, spunea el, „imperialiștii“ americani rămâneau pentru totdeauna în Indochina. În opinia liderului cubanez, dacă războiul se încheia printr-o soluție politică, ar fi însemnat de fapt capitularea militară a americanilor. „Înfrângerea trebuie numită soluție politică?“, se întreba ironic „El Lider Maximo“. Dacă aveau onoare, „yankeii“ ar fi trebuit să-și asume public pierderea războiului din Vietnam.

Castro, spionat pas cu pas la București

Cu toate că discuțiile oficiale au fost deosebit de cordiale, Ceaușescu nu s-a putut abține să-și spioneze prietenul sud-american. La reședința de protocol a lui Castro a fost instalată tehnică operativă, Ceaușescu primind zilnic note privind remarcile liderului cubanez la adresa României și a secretarului general al PCR. Probabil și Fidel Castro proceda asemenea în țara sa, deoarece din discuțiile interceptate s-au cules numai politețuri. Într-o convorbire cu medicul său, Castro l-a prezentat pe Ceaușescu a fi un „om de acțiune, sincer și dinamic“. Omologul român îi lăsase impresia că stăpânea bine problemele politice și economice, fiind și o gazdă primitoare deoarece își asculta interlocutorii foarte atent. Liderul cubanez i-a mai spus medicului că se odihnise instantaneu după aterizarea în România, cu toate că venea dintr-un turneu solicitant. L-a ajutat căldura oamenilor și a tovarășilor români. Castro se simțea ca acasă deoarece înțelegea multe cuvinte din limba locală.