Peste 32 de ore de agonie și speranță au schimbat viața unei familii din Venezuela. Două cutremure puternice au lovit țara pe 24 iunie, au distrus clădiri și au lăsat mii de oameni dispăruți. Printre cei care au supraviețuit se află Fabiana, o fată de 12 ani, care a fost scoasă din dărâmături după mai bine de o zi de căutări, relatează BBC.
Copila se afla acasă, în apartamentul familiei, în momentul în care blocul s-a prăbușit. Mama ei, Karina Blanco, era la serviciu și se pregătea pentru o sesiune de spinning când a simțit cutremurul. În câteva clipe, și-a dat seama că fiica ei ar putea fi în pericol și a pornit spre casă, fără să știe dacă o va mai găsi în viață.
Fetița era acasă când blocul s-a prăbușit
Fabiana se afla în apartamentul de la primul etaj al unui bloc cu zece niveluri din Caraballeda, statul La Guaira, când cutremurul a lovit zona. În acel moment, era în dormitorul mamei sale, iar totul s-a întâmplat foarte repede. A încercat să fugă spre bucătărie și să se țină de tejghea, dar pereții au cedat în jurul ei, iar fata a fost prinsă sub ruine.
„Am fugit în bucătărie și m-am ținut de tejghea, dar pereții din jurul meu s-au prăbușit. Am fost aruncată la pământ”, își amintește Fabiana.
Sub dărâmături, fata s-a trezit în întuneric și liniște. Deși spune că este o persoană anxioasă și claustrofobă, în acele momente a simțit o stare ciudată de calm, ca și cum mintea ei ar fi încercat să o protejeze de panică. A rămas prinsă acolo ore întregi, fără să știe dacă cineva o va auzi sau dacă salvatorii vor reuși să ajungă la ea.
„Sunt o persoană anxioasă și claustrofobă, dar nu știu cum, o liniște ciudată m-a cuprins. Poate mintea mea era în stare de șoc”, spune ea.
Mama fetei a ajuns la locul tragediei și nu și-a pierdut speranța
Karina Blanco a realizat cât de gravă era situația în momentul în care pământul a început să se miște puternic. Primul gând a fost la fiica ei, care se afla acasă. Femeia a urcat în mașină și a condus cât de repede a putut spre blocul în care locuiau, sperând că va ajunge la timp.
„Când am realizat magnitudinea, am început să strig: fiica mea, fiica mea. M-am urcat în mașină și am condus cât de repede am putut”, povestește Karina, cu lacrimi în ochi.
Când a ajuns, femeia a văzut că blocul în care se afla apartamentul lor dispăruse. În locul clădirii era un gol imens, iar printre dărâmături a zărit o parte din patul fiicei sale. Imaginea a lovit-o puternic, iar pentru câteva clipe a simțit că nu mai există nicio șansă ca Fabiana să fi supraviețuit.
„Am văzut o clădire, apoi un gol unde era blocul nostru, și apoi altă clădire. Mi-am pierdut orice speranță când am văzut jumătate din patul fiicei mele ieșind din dărâmături”, povestește ea.
Fabiana a rezistat cu ce a găsit printre ruine
În timp ce mama ei striga disperată după ajutor, Fabiana încerca să reziste sub dărâmături. A găsit o sticlă de ketchup și niște brânză rasă, care i-au dat puțină energie și au ajutat-o să rămână conștientă. Deși era prinsă într-un spațiu întunecat și periculos, fata spune că a continuat să creadă că va fi găsită.
„Pentru un motiv ciudat, aveam speranță și credință”, mărturisește ea.
Fabiana a reușit să găsească și telefonul mobil, însă rețelele erau căzute, iar mesajele nu puteau fi trimise. Chiar și așa, fata a înregistrat un video în care spunea unde se află și cerea ajutor. În mesajul ei, copila vorbea despre clădirea prăbușită, despre lipsa luminii și despre vecinii care erau prinși, la rândul lor, sub ruine.
„Apartament – Ritamar Palace. A fost un cutremur și multe dărâmături au căzut. Nu este lumină. Nu vine nimeni să ne salveze. Sunt singură. Mulți vecini sunt prinși sub ruine. Avem nevoie de ajutor”.
Un voluntar a auzit vocea fetei printre dărâmături
La fața locului, pompierii au încercat să o localizeze pe Fabiana, dar nu au reușit din primele încercări. Karina trecea de la speranță la disperare, mai ales după ce i s-a spus că nu se mai putea face nimic. În acel moment, un voluntar pe nume Viktor s-a apropiat de ea și a întrebat ce se întâmplă.
„Mi-au spus că nu se mai poate face nimic și au plecat. Atunci a venit Viktor, un voluntar, care m-a întrebat ce se întâmplă. El a fost eroul meu”, spune mama.
Viktor s-a urcat pe dărâmături și a început să strige numele Fabianei. După mai multe încercări, fata l-a auzit și a răspuns, iar acel moment a schimbat totul. Pentru mama ei, vocea copilului de sub ruine a fost dovada că Fabiana era în viață și că salvarea ei încă era posibilă.
„Am strigat la toți: Fiica mea este în viață!”, își amintește Karina.
Salvatorii au săpat ore întregi ca să ajungă la copilă
Pompierii din Caracas au ajuns la locul tragediei, însă intervenția a fost foarte dificilă. Întunericul, instabilitatea ruinelor și lipsa unor condiții bune de lucru au îngreunat fiecare pas. Karina a alergat printre oameni și a cerut lanterne, iar motocicletele și mașinile au fost folosite pentru a lumina zona în care echipele de salvare încercau să ajungă la fetiță.
Salvatorii au săpat cu unelte improvizate și au reușit, după multe ore, să creeze o deschidere suficient de mare pentru a o vedea pe Fabiana. Imaginile cu fata zâmbitoare, aflată la un pas de salvare, au devenit virale în Venezuela. La ora 2.00, pe 26 iunie, echipele au construit un tunel prin care copila a putut ieși din dărâmături.
„Când am ieșit, mi-am văzut familia, clădirea complet prăbușită, și părea ireal, ca într-un serial TV”, spune ea.
Doar trei locatari ai blocului au fost salvați
Karina și-a îmbrățișat fiica în lacrimi, după mai bine de 32 de ore de teamă și așteptare. Fabiana a scăpat cu o fractură la piciorul stâng și câteva zgârieturi, deși a stat prinsă sub dărâmături mai mult de o zi. Acum locuiește cu bunica ei și încearcă să se obișnuiască din nou cu viața de zi cu zi.
Din cei aproape 50 de locatari ai blocului, doar trei au fost salvați. Potrivit BBC, bilanțul oficial a ajuns la 3.342 de decese, iar zeci de mii de persoane sunt încă dispărute. Pentru Fabiana, urmările au rămas și după salvare, mai ales în momentele în care corpul și mintea îi aduc aminte de orele petrecute sub ruine.
„La început, mi-era teamă să mă întind pe spate, pentru că îmi aminteam timpul petrecut sub dărâmături”, spune ea.