Este un pas important într-un proces de confruntare națională cu una dintre cele mai întunecate pagini din istoria recentă a țării.
Clădirea, administrată de ordinul religios Surorile de Bon Secours între 1925 și 1961, a devenit cunoscută la nivel mondial după ce istoricul local Catherine Corless a descoperit, în 2014, că aproape 800 de copii au murit acolo, iar doar doi au fost înmormântați în cimitirul local. Restul ar fi fost aruncați într-un spațiu improvizat, cunoscut în zonă drept „groapa” – o veche fosă septică.
„A fost un drum lung și dureros până aici. Faptul că exhumarea a început este o mare ușurare,” a declarat Corless, a cărei cercetare meticuloasă a declanșat o reacție în lanț în întreaga țară și a adus în atenția publicului traumele adânci lăsate de căminele religioase asupra femeilor și copiilor lor.
Un trecut apăsător, o șansă la reparație
Printre cei care urmăresc cu emoție desfășurarea exhumării se află și Annette McKay, stabilită acum în Manchester. Mama ei, Margaret „Maggie” O’Connor, a fost internată la Tuam în 1942, după ce fusese victima unui viol. A dat naștere acolo unei fetițe, Mary Margaret, care a murit la doar șase luni. „Mama îmi povestea că întindea rufe în curte când o călugăriță i-a spus sec: «Copilul păcatului tău a murit»”, a povestit Annette. Acum, ea speră că rămășițele surorii sale vor putea fi identificate și reînhumate alături de mama lor.
Procesul de exhumare, condus de o echipă specializată, ar putea dura până la doi ani. Scopul este identificarea prin teste ADN a cât mai multor victime și organizarea unor înmormântări demne, cu respectul care le-a fost refuzat în viață și în moarte.
În urma unei anchete naționale, Guvernul irlandez și-a cerut scuze public în 2021 pentru ceea ce a fost numit „un nivel șocant de mortalitate infantilă” în căminele pentru mame și copii din întreaga țară. Aproximativ 9.000 de copii au murit în cele 18 instituții investigate. Premierul de la acea vreme, Micheál Martin, a recunoscut că „societatea irlandeză a avut o atitudine profund greșită față de sexualitate și față de femeile care au născut în afara căsătoriei. Ele și copiii lor au plătit un preț cumplit pentru rușinea impusă de alții.”
Surorile de Bon Secours, care au condus căminul din Tuam, au emis o declarație prin care își cer „scuze profunde” și au recunoscut că tratamentul aplicat acestor copii a fost „inacceptabil și lipsit de demnitate.” Ordinul a oferit și despăgubiri financiare.
Un oraș care nu uită
În Tuam, emoțiile sunt încă vii. Comunitatea locală încearcă să proceseze dimensiunea tragediei petrecute în curtea unui loc care ar fi trebuit să ofere protecție. Exhumarea nu aduce doar adevăruri la suprafață – ci și durere, memorie și, poate, începutul unei vindecări mult așteptate.
