Coșmarul unei tinere românce în Italia: 14 ani de abuzuri. Alexandra era obligată de mama ei să stea în genunchi pe coji de nucă pentru o notă mică

Ani de teroare și suferință

Tânăra, acum în vârstă de 23 de ani, a trăit ani întregi sub un regim de teroare impus de mama ei. Orice greșeală, oricât de mică, era aspru sancționată: note slabe la școală însemnau ore întregi petrecute în genunchi pe coji de nucă sau năut, iar fiecare mișcare îi era controlată cu strictețe. „Mi-a spus că ar fi fost mai bine să avorteze”, a mărturisit Alexandra în instanță.

Pentru femeie, succesul academic al fiicei sale devenise o obsesie, dar metodele folosite pentru a-l obține erau crude. Tânăra nu avea voie să aibă prieteni, să iasă din casă sau să invite pe cineva. Fiecare deplasare la școală trebuia confirmată prin mesaje și fotografii, iar orice întârziere era pedepsită. „Ajunsese chiar să angajeze un detectiv ca să mă urmărească”, a dezvăluit Alexandra.

Expulzată de acasă și lăsată în voia sorții

Momentul decisiv care a determinat-o să ceară ajutor a fost în ianuarie 2021, când mama ei a alungat-o din locuință. „Ai terminat cu mine. Îți dau un minut să dai un telefon și să rogi pe cineva să te ajute”, i-a spus femeia. Cu o valiză în mână, Alexandra a coborât în stradă și a așteptat timp de două ore până când iubitul și un fost profesor au venit să o ia.

Profesorul a fost cel care a convins-o să meargă la poliție, declanșând astfel ancheta care a scos la iveală anii de abuz. În timpul procesului, mama a încercat să o discrediteze, iar familia i-a întors spatele: „Mătușile și verișoarele mele au spus că mint. Nimeni nu m-a căutat, am fost complet singură”, a povestit tânăra.

După ani de suferință, justiția italiană i-a dat dreptate Alexandrei, condamnând-o pe mama sa la doi ani de închisoare. Judecătorii au considerat că femeia și-a justificat comportamentul cu argumente „nepotrivite și neconvingătoare”, confirmând gravitatea abuzurilor.

Astăzi, Alexandra încearcă să își refacă viața. Locuiește singură și și-a găsit alinarea alături de câinele său. Deși a fost nevoită să renunțe la studiile de inginerie managerială din cauza costurilor, visează să devină designer de interior: „Nu-mi permit acum, dar nu renunț la acest vis”.