Văzută de la București, „afuriseala” serialului turcesc „Muhtesem Yüzyil” – titlul românesc: „Suleyman Magnificul, sub domnia iubirii” – de către administrația condusă de Recep Tayyip Erdoğan pare un gest cât se poate de absurd și de neînțeles în contextul în care concernul Doğan Holding, cel care deține la noi Kanal D, creează un produs turcesc de succes în toată Europa.
Dincolo de veniturile directe ce survin din producția acestei pelicule, administrația s-ar putea bucura, în viziunea unui occidental, și de un export masiv de cultură turco-otomană. Totuși, Erdoğan condamnă acest film – iar aprecieri negative vin și din partea altor administrații ale unor țări islamice. L-am rugat pe antropologul Alexandru Bălășescu, bun cunoscător al societății turcești și al lumii islamice, să ne explice acest paradox.
Serialul Suleyman a cunoscut niște cote record de audiență în România, dar și în Europa. A avut același succes și în Turcia?
Da, serialul se bucură de succes și popularitate în Turcia, la fel de mare ca peste tot. Foarte interesant este faptul că în Grecia, cu o relație destul de tensionată cu Turcia, „Suleyman” este, datorită acestui serial, o figură de notorietate în toate straturile sociale.
De ce guvernul Erdoğan s-a pronunțat atât de vehement la adresa unui serial artistic, care, teoretic, ar trebui să fie un vehicol de promovare a culturii turcești?
Cred că orice afirmație trebuie văzută în context. Una dintre strategiile importante la nivel simbolic a guvernului actual din Turcia este aceea de afirmare și revigorare a trecutului otoman, în prisma unei politici cu înclinații islamice. De aceea, imaginea dorită asupra trecutului imperial și a unui reprezentant important al acestuia ar trebui să fie, în opinia guvernării, una care să accentueze contribuția politico-istorică a acestui sultan, în sensul clasic al cuvântului, cât și, eventual, pioșenia sa – căci pioșenia este o valoare pe care guvernul actual ar dori-o mai prezentă în spațiul public.
Continuarea pe historia.ro
