upă aceea, în ianuarie, Prigojin chiar și pentru prima dată a intrat în topul celor mai menționate zece persoane de presă a sistemului Interfax SCAN.
Dar deja în februarie, mențiunile despre Prigozhin și Wagner în mass-media de stat au fost interzise, iar el însuși a început să se plângă că Ministerul Apărării nu a furnizat muniție luptătorilor săi, acuzându-l de trădare și că a încercat să distrugă PMC. Operațiunea specială anunțată de angajare a prizonierilor în colonii a încetat și ea.
„Există riscul ca el să ajungă ca Icar”, a declarat pentru Financial Times o persoană apropiată lui Prigozhin .
Potrivit acestuia, Putin a aprobat personal ascensiunea lui Prigojin în timpul războiului când și-a dat seama de rezultatele catastrofale ale acțiunilor armatei sub conducerea ministrului Apărării Serghei Șoigu: „Putin a început să se îndoiască de victorie, dându-și seama că nu se poate avea încredere în generali. . Așa că a început să caute alte opțiuni.”
„Dacă Shoigu pleacă, vom câștiga. Principalul nostru dușman este Șoigu, nu ucrainenii”, spune bărbatul.
Potrivit lui și a doi înalți oficiali occidentali, sprijinul și atenția publicului lui Putin l-au inspirat atât de mult pe Prigojin încât a vrut să-l îndepărteze pe Shoigu. „Prigojin a devenit propriul său centru de putere. El îl poate suna direct pe Putin, ceea ce majoritatea generalilor ruși nu pot face”, spune Rob Lee, senior fellow la Institutul SUA pentru Studii de Politică Externă, care studiază armata rusă. Faptul că Prigojin are capacitatea de a comunica direct cu Putin a fost confirmat FT de două persoane care îi cunosc.
Dar Şoigu este şi aliatul de multă vreme şi devotat al lui Putin, de altfel, cu mult mai multă greutate birocratică, la fel ca şeful Statului Major General Valery Gerasimov. Influența lor a fost deja evidentă pe 11 ianuarie, când Șoigu l-a numit pe Gerasimov comandant al grupării ucrainene în locul lui Serghei Surovikin, care a fost susținut și lăudat în orice mod posibil de Prigojin. Spre meritul lui Surovikin, șeful lui Wagner a pus chiar și o retragere a trupelor din Herson, singura capitală regională pe care trupele ruse au reușit să o captureze.
Gerasimov și-a folosit greutatea birocratică, pe care Surovikin nu o avea, pentru a „zdrobi mercenarii” și susținătorii lor din serviciile de securitate, spune expertul militar Pavel Luzin, cercetător vizitator la Facultatea de Drept și Diplomație Fletcher de la Universitatea Tufts.
La începutul lunii februarie, a devenit cunoscut faptul că canalele de stat au primit un ordin de a nu mai vorbi de Wagner și de liderul său. Însuși PMC a publicat un document în care, în numele Ministerului Apărării, s-a solicitat să nu mai vorbim de Prigojin și de declarațiile sale despre mersul ostilităților.
Guvernatorii, care nu au reacţionat anterior la atacurile sale, au început chiar să răspundă lui Prigojin. Fondatorul „Wagner” l-a atacat în special în mod privat pe șeful Sankt-Petersburgului, Alexander Beglov. El a mai spus că „sunt regiuni care porcării în mod deschis <...> de exemplu, în YaNAO sau în regiunea Sverdlovsk, unde administrațiile locale refuză să îngroape soldații care au murit pentru Patria Mamă cu onoruri”. În regiuni, există „haos complet”, deoarece oficialii „se consideră stăpâni [lor]”.
Vineri, guvernatorul regiunii Sverdlovsk, Yevgeny Kuyvashev, i-a răspuns lui Prigojin într-o manieră umilitoare, adresându-i lui un bucătar, nu șef al unei armate private: „Nelegiuirea, Evgheni, este că bagi nasul în administrația regională. și politica de personal. Dacă fiecare om de afaceri care câștigă bani din mesele școlare încearcă să conducă țara, nu vom ajunge departe. Fiecare ar trebui să se ocupe de treburile lui. Tu gătești cotlet și gătești paste, iar noi înșine le vom sorta în regiuni.”
