Sărbătoare 5 septembrie - Cruce cu roșu în calendarul ortodox

Ortodoxe
Sf. Proroc Zaharia și Dreapta Elisabeta, părinții Sf. Ioan Botezătorul
Duminica a 11-a după Rusalii

Greco-catolice
Duminica 11 dR. Sf. pf. Zaharia, tatăl Înaintemergătorului

Romano-catolice
Duminica a 23-a de peste an
Sf. Tereza de Calcutta, călug.

Sfântul Proroc Zaharia și Dreapta Elisabeta, părinții Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 5 septembrie.

Sfântul Zaharia era din Ierusalim, preot, fiu al lui Iuda preotul, numit și Varahia. Era căsătorit cu Elisabeta, sora Sfintei Ana, mama Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Zaharia și Elisabeta au fost drepți înaintea lui Dumnezeu, iar dovada vieții lor celei cinstite este Sfântul Proroc Ioan Botezătorul, considerat cel mai mare om născut din femeie (Matei 11, 11).

Nașterea Sfântului Proroc Ioan ilustrează cele spuse de Sfântul Apostol Petru în Epistola către Romani: "Iar dacă este pârga (de făină) sfântă, și frământătura este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt" (11, 16).

Când s-a născut Iisus Hristos în Betleem, venind magii de la răsărit i-au spus regelui Iudeii, Irod Idumeul, despre nașterea Sa. Atunci Irod, de teamă să nu-și piardă tronul, a dispus uciderea celor 14.000 de prunci.

Trimițând ostași în Betleem ca să ucidă copiii, și-a adus aminte și de Ioan, fiul lui Zaharia, de care știa bine, căci auzise de toate cele întâmplate în vremea nașterii acestuia. Căci Sfântul Proroc Ioan Botezătorul se născuse prin vestire îngerească din părinți bătrâni, mult trecuți de vârsta la care acest lucru se poate întâmpla în chip firesc. Și faptul acesta era cunoscut în toată Iudeea.

Sfântul Zaharia era atunci în Ierusalim, slujind după obicei în biserică, în rândul săptămânii sale. Aici au venit soldații pentru a-i lua pruncul și a-l ucide, dar negăsind copilul l-au ucis pe tatăl său.

Junghiindu-l între templu și altar, sângele Sfântului Zaharia s-a făcut ca piatra spre osândirea ucigașilor.

Elisabeta, mama Sfântului Proroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, acoperindu-se de Dumnezeu, era ascunsă cu pruncul într-o peșteră, aici curgea izvor de apă și a crescut un finic (curmal), deasupra peșterii, plin de fructe. Când era vreme de mâncare, se apleca pomul acela, dându-și spre mâncare rodul său, apoi iar se ridica în sus.

După patruzeci de zile de la uciderea Sfântului Proroc Zaharia, Sfânta Elisabeta și-a dat sfârșitul în această peșteră, iar Sfântul Ioan a fost hrănit de un înger, care l-a păzit în pustie.