Sărbătoare 4 aprilie - Cruce cu roșu în calendarul ortodox - Ce zi mare este pentru credincioși

Ortodoxe
Sf. Cuv. Iosif Imnograful, Gheorghe din Maleon și Zosima
Duminica a 3-a din Post

Greco-catolice
Duminica 3 din Post. Sf. m. Teodul și Agatopod; Sf. cuv. Gheorghe și Iosif Imnograful

Romano-catolice
Învierea Domnului (Paștele)
Sf. Isidor, ep. înv.

Sfântul Cuvios Iosif Imnograful este pomenit de Biserică la 4 aprilie.

S-a născut în Sicilia, părinții săi, Plotin și Agatia, erau drept-credincioși și l-au crescut cu mare grijă, dându-i fiului lor o bună educație.

De mic era blând și smerit, înstrăinându-se de jocurile copilărești, iubea postirea și înfrânarea; nu căuta bucate dulci, hrănindu-se numai cu pâine și cu apă odată pe zi.

După ocuparea Siciliei de către saracini, tânărul Iosif a ajuns la Tesalonic unde a intrat ca monah într-o mănăstire din Macedonia; ducând o viață de mare asprime a ajuns bărbat desăvârșit și monah iscusit.

Sfântul Iosif a trecut ca monah prin tot felul de nevoințe, patul său era pământul acoperit cu o piele, îmbrăcăminte avea o vechitură, postirea îi era aspră, hrana fiind o bucată mică de pâine și apă cu măsură. Priveghea toată noaptea și lucra mereu. Era între frați ca un înger al lui Dumnezeu, strălucind prin viața sa sfântă.

În această mănăstire l-a întâlnit pe Sfântul Grigorie Decapolitul, care l-a primit ca ucenic al său.

În urma morții Sfântului Grigore, Sfântul Cuvios Iosif s-a retras în afara cetății. Acolo sălășluindu-se, a zidit o biserică în numele Sfântului Ierarh Nicolae și a adus acolo moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul și ale ucenicului acestuia, Ioan.

A întemeiat în cele din urmă în acel loc o mănăstire, prin venirea multor frați, unde totdeauna se afla mulțime de oameni duhovnicești și mireni, venită să-i asculte învățăturile cele însuflate de Dumnezeu; pentru că darul Sfântului Duh izvora ca un râu din gura lui.

Tot aici a început să scrie cântări bisericești și pesne de canoane, împodobind praznicele multor sfinți. Dar mai ales pe Maica Domnului a cinstit-o cu multe canoane, asemenea și pe Sfântul Ierarh Nicolae, și a umplut Sfânta Biserică de cântările lui atât de frumoase.

Ultima persecuție a iconodulilor (cinstitori de icoane) care a avut loc în timpul împăratului iconoclast Teofil (829-842) i-a provocat Sfântului Iosif grele suferințe. Pentru îndrăzneala mărturisirii în cinstea Sfintelor icoane, a fost surghiunit în Cherson, de unde nu a putut să se întoarcă, decât după moartea împăratului (842), la chemarea Sfintei Împărătese Teodora, care, încetând prigoana, a reașezat credința ortodoxă în toate drepturile ei.