Sărbătoare importantă în data de 28 septembrie.
Ortodoxe
Sf. Cuv. Hariton Mărturisitorul; Sf. Proroc Baruh; Sf. Cuv. Neofit Zăvorâtul din Cipru
Greco-catolice
Sf. cuv. Hariton Mărturisitorul
Romano-catolice
Ss. Venceslau, m.; Laurențiu Ruiz și îns., m.; Fer. Amalia, m.
Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul este pomenit în calendarul creștin ortodox la 28 septembrie.
A trăit în vremea împăratului Aurelian (270-275), în cetatea Iconia, din Licaonia, regiune din centrul Anatoliei.
Sfântul Hariton a fost prins în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor și dus înaintea guvernatorului provinciei, pentru interogatoriu. A suferit chinuri, bătăi și torturi, în înfruntarea directă fără șovăire a guvernatorului, pus să-l judece și să-l condamne. Cuviosul Hariton nu voia să se închine zeilor, spunând: "Eu am pe adevăratul Dumnezeu, Căruia îi slujesc și mă închin, Care este ziditor tuturor, Mântuitor al lumii Care trăiește în veci" (Viețile Sfinților).
Întâmplându-se însă în acel timp ca împăratul să moară, prigoana împotriva creștinilor a încetat și Cuviosul Hariton a fost eliberat.
Sfântul Hariton, de numele căruia este legată cea mai veche mănăstire palestiniană, s-a stabilit în ținutul Faran, la nord-est de Ierusalim, în anul 330. Acolo a întemeiat lavra care îi va purta numele.
S-a retras din lume pentru a petrece viață pustnicească și a mers la Ierusalim. Aflat în apropierea orașului, a fost prins de o ceată de tâlhari care l-au legat într-o peșteră, sfătuindu-se să-l omoare. Aceștia au băut însă dintr-un vin otrăvit și au murit, iar Sfântul Hariton a transformat peștera într-o mănăstire, unde în scurt timp s-a format o obște monahală.
Dornic de liniște, a părăsit acel așezământ și a mers în pustie, fiind întemeietorul altor două mănăstiri.
Aproape de sfârșitul său, Sfântul Hariton, pentru a nu se face ceartă între cele trei obști monahale pe care le-a format, a rânduit să fie îngropat în prima mănăstire zidită de el, unde a fost prins de tâlhari și într-un fel minunat, prin darul lui Dumnezeu, a scăpat cu viață.
