Sărbătoare 25 septembrie. Ce mari sfinți sunt pomeniți în calendar

sărbători Ortodoxe
Sf. Cuv. Eufrosina; Sf. Cuv. Pafnutie Egipteanul; Sf. Cuv. Serghie de la Radonej

sărbatori Greco-catolice
Sf. cuv. Eufrosina

sărbători Romano-catolice
Ss. Cleofa, ucenicul lui Iisus; Sergiu, călug.

Sfânta Cuvioasă Eufrosina este pomenită în calendarul creștin ortodox la 25 septembrie.

Sfânta Eufrosina a fost fiica unui demnitar din cetatea Alexandriei, în Egipt. Părinții Sfintei făceau nu numai multe milostenii la săraci, la biserici și la mănăstiri, dar trăiau și o viață înfrânată, postind și rugându-se. Ei s-au rugat mult pentru ca Dumnezeu să le dăruiască un copil. Iar Dumnezeul cel prea bun care ascultă rugăciunile celor ce se roagă Lui cu osârdie și îl cheamă pe El cu tot adevărul, le-a dat lor o fiică foarte frumoasă.

Trecând doisprezece ani de la nașterea Eufrosinei, mama ei a plecat din această lume, iar tatăl său, Pafnutie, a rămas să se îngrijească de educația fiicei sale. La optsprezece ani, Sfânta Eufrosina a ales să părăsească lumea și să trăiască viața călugărească.

A fugit în ascuns din casa părintească, s-a îmbrăcat cu haine bărbătești și a intrat la o mănăstire de bărbați, arătându-se ca un famen împărătesc. Acolo a rămas, tăinuită, vreme de treizeci și opt de ani.

În tot acest timp, tatăl său nu a încetat să o caute, chiar și în mănăstirea care o adăpostea pe fiica lui și care primea multe daruri de la el cerând să se facă rugăciune ca Dumnezeu să-i arate ce s-a întâmplat cu ea. El s-a aflat în mănăstire chiar înaintea morții Sfintei Eufrosina și așa a aflat adevărul despre fiica sa, pe care o cunoștea ca pe monahul cu viață aleasă "Smaragd".

După moartea Sfintei Eufrosina, tatăl său și-a împărțit toată averea și a venit în aceeași mănăstire, instalându-se, ca monah, în chilia în care a trăit Sfânta Eufrosina, unde a mai viețuit încă zece ani.

* Sfântul Cuvios Serghie s-a născut în Rostov, din părinți binecredincioși, Kiril și Maria.

Despre faptul că a fost ales de Dumnezeu încă din pântecele mamei sale, se istorisește că: "intrând oarecând mama lui, după obiceiul său, în Biserică la Sfânta Liturghie și având în pântece pe acest prunc, când au vrut să înceapă a citi Sfânta Evanghelie, pruncul a glăsuit, încât au auzit toți cei ce erau aproape de maica sa. De asemenea, în vremea cântării heruvicului, a doua oară a strigat pruncul. Și când preotul a glăsuit 'Sfintele sfinților', a treia oară glasul pruncului din pântecele mamei s-a auzit. Din aceasta au înțeles toți că o să se arate mare luminător lumii și slujitor Sfintei Treimi" ("Viețile Sfinților").

Părinții săi s-au mutat din cetatea Rostovului, la Radone, unde nu după multă vreme au plecat din această viață.

Renunțând la toată moștenirea, Sfântul Serghie a plecat să trăiască singur într-un loc retras. După o vreme a venit la dânsul un sfințit călugăr, Mitrofan, care l-a tuns în monahism, la vârsta de douăzeci și trei de ani, și din călugărie a primit numele de Serghie.

S-a învrednicit prin viața sa sfântă de multe daruri de la Dumnezeu. Este ctitorul unei mari lavre monahale din Rusia, închinată Preasfintei Treimi - Lavra Sfintei Treimi sau Lavra Sfântului Cuvios Serghie de Radonej.