Sărbătoare 24 iunie - Cruce cu roșu în calendarul ortodox - Importanță deosebită a acestei zile pentru credincioși

Sărbătoare pentru ortodocși. În ziua de 24 iunie, Biserică Ortodoxă face pomenirea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, cunoscută în popor și cu denumirea de Drăgaică sau Sânziene.

Biserica Ortodoxă serbează de obicei ziua morții sfinților, nu ziua lor de naștere. Doar Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul fac excepție de la această regulă; ei au privilegiul de a li se sărbători atât zămislirea (23 septembrie, 9 decembrie) și nașterea (8 septembrie, 24 iunie), cât și alte evenimente din viață lor (că Bunavestire, Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul), scrie crestinortodox.ro.

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul - Ce reprezintă această zi pentru credincioși

Această sărbătoare a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul are un temei biblic, pentru că evenimentul amintit este consemnat de Sfântul Evanghelist Luca cu amănunte în Evanghelia Sa. Nașterea această a avut loc cu șase luni înainte de cea a Domnului lisus Hristos. Sărbătoarea apare atestată documentar în secolele IV-V, când se fixează definitiv și data Crăciunului.

Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, la 24 iunie, se pare că a fost instituită după unii cercetători, spre a înlocui sărbătorile păgâne, cu caracter agricol sau naturist, din epocă solstițiului de vară (22-23 iunie).

Ortodoxe
Nașterea Sf. Proroc Ioan Botezătorul (Sânzienele sau Drăgaica); Aducerea moaștelor Sf. Mare Mc. Ioan cel Nou de la Suceava; Sf. Ier. Niceta de Remesiana (Dezlegare la pește)

Greco-catolice
Nașterea Sf. Pf. Ioan Botezătorul (Sânzienele)

Romano-catolice
Preasfânta Inimă a Lui Iisus

Nașterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul (Sânzienele sau Drăgaica) este sărbătorită de Biserică în ziua de 24 iunie.

Părinții Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, preotul Zaharia și Elisabeta, nu aveau copii și erau înaintați în vârstă. După rugăciuni stăruitoare înălțate la Dumnezeu pentru a putea avea un fiu, dorința le-a fost îndeplinită într-un târziu, când, potrivit cu legea firii, această naștere era imposibilă și numai printr-o minune se putea întâmpla.

"Nașterea cea minunată a Sfântului Ioan a fost înaintemergătoare Nașterii lui Hristos, cea minunată. Minunea se aștepta după minune; după maica cea stearpă, Maica cea pururea Fecioară; după nașterea cea minunată a Elisabetei, nașterea cea străină a Fecioarei, pentru că la amândouă Maicile, rânduiala nașterii covârșea rânduielile firii, Dumnezeu voind așa, Căruia toată firea îi este slujitoare ca unui Ziditor" (Viețile Sfinților).

Vestea nașterii Sfântul Proroc și Botezător Ioan s-a făcut prin mijlocirea Arhanghelului Gavriil, care s-a arătat preotului Zaharia pe când acesta slujea la Templu, spunându-i: "Femeia ta va naște fiu și mulți se vor bucura de nașterea lui!" ("Viețile sfinților").

Nu un înger oarecare a fost trimis de Dumnezeu să vestească nașterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, spune arhimandritul Cleopa Ilie, ci Arhanghelul Gavriil, care va vesti și Fecioarei Maria că va naște pe Hristos.

Iar pentru că nu a crezut cuvintele Arhanghelului Gavriil, trimis de Dumnezeu să vestească nașterea unui fiu, preotul Zaharia a fost pedepsit prin neputința de a vorbi până la nașterea pruncului când, revenindu-i glasul, a rostit numele pe care noul-născut urma să-l poarte.

Aflând de nașterea minunată a lui Ioan și crezând că el ar putea fi Mesia, regele Irod a poruncit soldaților să îl caute și să îl omoare. În acest timp, mama pruncului, Elisabeta, l-a luat și a fugit, ascunzându-se în munți, de cealaltă parte a Iordanului.

Negăsind copilul, au fost trimiși soldați la preotul Zaharia, pentru a le spune unde este ascunzătoarea. Cum nu au primit răspuns, Sfântul Proroc Zaharia a fost ucis pe loc cu sabia, în ziua în care fusese rânduit să slujească la templu, în Ierusalim.

"Atunci ucigașii, pornindu-se, după porunca lui Irod, l-au ucis între biserică și altar; iar sângele lui, care s-a vărsat pe marmură, s-a închegat și s-a făcut tare ca piatra, spre mărturia lui Irod și spre veșnica lui osândă" (Viețile Sfinților).

După patruzeci de zile de la uciderea lui Zaharia, Sfânta Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul, și-a dat sfârșitul în peștera unde ascunsese copilul.

Sfântul Ioan, ocrotit de Dumnezeu, a rămas în pustie până "în ziua arătării lui către Israel" (Luca 1, 80), când a început a predica pocăința către mulțimile care veneau la el, pregătindu-le să îl primească pe Mântuitorul Hristos.

Sfântul Ioan Botezătorul este ultimul dintre prorocii Legii Vechi, acela care a unit Vechiul Testament cu Noul Testament, învrednicindu-se să boteze cu apă pe Iisus, Mesia cel așteptat.

Biserica Ortodoxă are șase zile de prăznuire pentru Sfântul Ioan Botezătorul. În ordine calendaristică, de la începutul anului bisericesc (1 septembrie), datele pentru pomenirea și sărbătorirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul sunt: 23 septembrie - Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul; 7 ianuarie - Soborul Sfântului Prooroc, Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan (a doua zi după Teofanie - Bobotează -, 6 ianuarie); 24 februarie - Întâia și a doua aflare a Capului Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan; 25 mai - A treia aflare a capului Sf. Ioan Botezătorul; 24 iunie - Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătoare care în popor poartă numele de Sânziene sau Drăgaică; 29 august - Tăierea capului Înaintemergătorului (pe care Biserica a rânduit-o ca zi de post negru).

* Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava era originar din Trapezunt, Asia Mică, și făcea comerț împreună cu tatăl său cu cetățile de pe malul Mării Negre. Într-una dintre călătoriile spre Cetatea Albă, a avut o dispută cu un neguțător venețian care, din răzbunare, l-a mințit pe mai marele cetății că Ioan vrea să devină musulman. În confruntarea cu acesta, tânărul creștin i-a spus că nu are motive să-și schimbe credința, ceea ce a declanșat furia eparhului mogol, care a poruncit ca Ioan să fie chinuit cumplit și omorât. După cumplite chinuri, Sfântului Ioan i-a fost tăiat capul în ziua de 2 iulie 1330.

În urma disputelor avute cu eparhul, creștinii din cetate au luat trupul lui Ioan și l-au dus în procesiune în biserica Cetății Albe și l-au depus acolo.

Vestea despre minunile care se săvârșeau la moaștele sale s-a răspândit în toată Moldova. Alexandru cel Bun (1400-1432) a reușit aducerea moaștelor Sfântului Ioan de la Cetatea Albă la Suceava, la 24 iunie 1402, și așezarea lor în biserica Mirăuților, atunci catedrală mitropolitană.

La puțin timp, racla a fost îmbrăcată în argint, iar pătimirea Sfântului Ioan redată în 12 scene sculptate pe raclă.

După mai multe peregrinări (în Polonia și la Viena), moaștelor Sfântului Ioan se află astăzi în biserica mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou din Suceava, care a redevenit ocrotitorul Moldovei, alături de Cuvioasa Parascheva.

"Sărbătoarea hramului Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava are loc, prin tradiție, la 24 iunie, având un profund caracter autohton ortodox. Miile de credincioși, în frumosul port național, aduc spice de grâu, flori de câmp, crengi de tei și de brad. Pelerinajul începe în dimineața zilei de 23 iunie, când Sfintele Moaște sunt scoase din biserică și depuse pe un baldachin în curtea mânăstirii. Credincioșii se închină cu evlavie, iar seara se face slujba privegherii, moaștele fiind vegheate toată noaptea.

Hramul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, alături de cel al Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași, constituie unul din cele mai importante sărbători religioase ale românilor din ținutul Moldovei" (doxologia.ro). (surse: vol. "Viețile Sfinților"; vol. "Predici la praznice împărătești și la sfinții de peste an", 1996; doxologia.ro)