Sărbătoare 17 martie - Zi cu semnificație aparte pentru credincioși

Ortodoxe
Sf. Cuv. Alexie, omul lui Dumnezeu

Greco-catolice
Sf. Alexie Omul lui Dumnezeu

Romano-catolice
Sf. Patriciu, ep.

Sfântul Cuvios Alexie este pomenit de Biserică la 17 martie.

Sfântul s-a născut la Roma, în vremea împăraților Arcadius (395-408) și Honorius (395-423), din părinți creștini, foarte bogați, Eufimian și Aglaida.

Părinții Sfântului Alexie erau cunoscuți pentru multele milostenii pe care le făceau. Iar dacă într-o zi se întâmpla să facă prea puțin bine și la masa sa să vină prea puțini săraci, atunci tatăl său, căzând la pământ înaintea lui Dumnezeu, zicea: "Nu sunt vrednic să umblu pe pământul Dumnezeului meu" (Viețile Sfinților).

Ei au dorit ca tânărul Alexie să se căsătorească, prin urmare, i-au găsit la vârsta cuvenită o logodnică de neam împărătesc. În noaptea nunții, Alexie a fugit însă în taină pe o corabie care pleca în zori spre Laodiceea (Frigia, Asia Mică).

A trăit necunoscut de nimeni, vreme de 17 ani la Edesa, în Siria.

În acest timp, a fost căutat peste tot de trimiși ai părinților săi, care rămăseseră într-o mare durere împreună cu mireasa fiului dispărut. Oameni care îl căutau au ajuns până la biserica închinată Maicii Domnului din Edesa, dar nu au știut că el se află printre săracii care stăteau în pridvorul bisericii, așa că i-au dat milostenie și s-au întors acasă.

Sfântul Cuvios Alexie a plecat însă și din acel loc, pentru că i-a fost descoperită viața sa cea sfântă și a început să fie cinstit de oameni. Din pronie dumnezeiască a ajuns, în urma unei furtuni pe mare, din nou la Roma. Aici a hotărât să meargă la casa părinților ca un necunoscut.

La Roma, tânărul Alexie nu mai putea fi cunoscut de nimeni, căci trupul i se uscase de multă înfrânare, iar frumusețea feței sale se veștejise, vederea i se întunecase, ochii i se adânciseră și numai pielea și oasele i se vedeau.

Tatăl său l-a primit ca pe un om sărac și străin, iar pentru faptul că și el avea un fiul care se înstrăinase, a poruncit să i se ridice o căsuță chiar în fața ușilor palatului, ca să fie întotdeauna înaintea ochilor săi.

Sfântul Alexie a petrecut șaptesprezece ani în rugăciune zi și noapte, la ușile casei al cărei moștenitor și stăpân era. Și pentru că deasupra căsuței sale se deschideau ferestrele de la camerele locuite de mama și soția sa, a răbdat în acest timp cu mare jale plânsul mamei, îndurerate de pierderea fiului, și a miresei sale, care a rămas în palatul socrilor tânguindu-se de multe ori pentru văduvia ei.

Când a simțit că i se apropie sfârșitul, a cerut o bucată de hârtie pe care a scris cine este, consemnând unele taine știute numai de părinți. După ce a terminat de scris această scrisoare a trecut la Domnul.

A doua zi, în timpul unei Sfinte Liturghii săvârșită în Biserica Sfinților Apostoli din Roma, la care participa și împăratul Honorius, s-a auzit un glas mare din Sfântul Altar care spunea că: "În casa lui Eufimian căutați pe omul lui Dumnezeu".

Atunci au aflat și casnicii săi, părinții și mireasa sa, cum vreme de 17 ani l-au avut lângă ei pe cel pentru care vărsau lacrimi cu multe tânguiri zi de zi.

Trupul său a fost pus pe un pat de mult preț și dus în mijlocul orașului, unde mulțimi de oameni s-au adunat, alături de papă și de împărat, pentru a se închina la moaștele Sfântului Alexie.

După o săptămână, sfintele sale moaște au fost puse într-o raclă de marmură, împodobită cu aur și cu pietre scumpe, unde îndată au izvorât mir și a umplut racla, și așa s-a făcut îngroparea Sfântului Alexie, omul lui Dumnezeu.

Sfântul Alexie s-a mutat la cele veșnice în ziua de 17 martie, anul 411.