Sărbătoare 12 iunie - Zi importantă pentru creștini

Ortodoxe
Sf. Cuv. Onufrie cel Mare și Petru Atonitul

Greco-catolice
Sf. cuv. Onofrei; Sf. cuv. Petru Atonitul

Romano-catolice
Sf. Gaspar, pr.

Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare este pomenit în calendarul creștin ortodox la 12 iunie.

Sfântul Onufrie s-a născut ca rod al rugăciunii părinților săi și a fost de mic dus la mănăstire.

A trăit la început într-o mănăstire cu viața de obște din ținutul Tebaida, în pustia Ermopole (Egipt).

Când era copil, obișnuia să meargă la trapeză și să ceară câte o bucățică de pâine, apoi se ducea în tinda bisericii, unde era zugrăvită icoana Născătoarei de Dumnezeu, care ținea pe mâinile ei pe Hristos. Se apropia de icoană, fiind fără de răutate, și cu neștiință vorbea cu pruncul Hristos zugrăvit pe icoană, spunându-i: "Și Tu ești mic precum sunt și eu, însă eu mă duc la trapeză, cer pâine la trapezar și mănânc, iar Tu nu mănânci niciodată. Pentru ce te chinuiești așa, nemâncând nimic? Iată, primește partea mea și mănâncă". Iar pruncul Hristos cel închipuit pe icoană, ca și cum ar fi fost viu, întindea mânuța Sa și lua pâinea din mâinile lui Onufrie.

Aflând monahii din mănăstire despre o minune ca aceasta, s-au înspăimântat cu totul și l-au învățat pe trapezar să nu-i mai dea pâine lui Onufrie atunci când va cere, ci să-i spună să se ducă să ia de la cel căruia și el i-a dat de atâtea ori, adică de la Hristos. Așa a și făcut copilul înfometat, primind printr-o și mai mare minune o pâine albă, caldă și mare din mâinile pruncului Hristos, încât cu greu putea să o ducă.

Sfântul Onufrie a părăsit însă mănăstirea, retrăgându-se în pustie, unde a viețuit vreme de șaizeci de ani, nevăzând față omenească, hrănindu-se dintr-un finic (curmal), aflat în apropierea chiliei sale.

A fost întâlnit de Ava Pafnutie, în peregrinările acestuia pe la părinții pustiei, el a fost de față la moartea Sfântului Onufrie.

În timp ce învelea trupul Sfântului Cuvios Onufrie cu o parte din veșmântul său, Ava Pafnutie a văzut cum îndată a căzut coliba sfântului, s-a uscat finicul și a secat firul de apă care curgea acolo.