Pe la 1800, în plină perioadă fanariotă, o veste care părea de neconceput la vremea respectivă a zguduit Bucureștiul: două femei au fost la un pas de a-și uni destinele, chiar în fața unui preot, folosindu-se de deghizarea uneia dintre partenere în bărbat. Povestea a ajuns la judecata Divanului Domnescu, un fel de Înaltă Curte de Justiție la vremea respectivă.
Povestea a fost relatată, mai târziu, de istoricul și academicianul V.A. Urechia și readusă în actualitate de publicistul Silviu N. Dragomir, într-o serie de articole dedicate Bucureștiului mai puțin cunoscut.
HÂRJOANA DINTRE MARIA ȘI MARIN , "PEDEPSITĂ" CU O CĂSĂTORIE
"Frumoasa Maria, fata boierului Costea, era atrasă de trupeșul țăran Marin, cu care se mai hârjonea din când în când. Tineri; ce să le faci - deși nu se prea cădea ca o fată de boier, vătaf cuprins, să se joace în văzul lumii cu un îngrijitor de curte. Toate, mai treacă-meargă, dar într-o seară musafirii vecinului lor, (...) care petreceau la o sindrofie, pe lună plină, au văzut pe fata boierului Costea stând aproape, "de vorbă”, cu un mojic, cu o slugă! Era Marin.
Aflând toată tărășenia, boierul Costea se chibzui și hotărî să-i pedepsească pe cei doi, trecând chiar peste stare și rang. Să-i căsătorească!
Aflând de pedeapsa ce i-o impunea mâniosul ei tată, Maria se repezi - bucuroasă - și-i sărută mâna, făcându-și pregătirile de nuntă",ne povestește Urechia, potrivit articolului publicat în culegerea "Un Bucuresti mai putin cunoscut - Silviu N. Dragomir".
MIRELE, FRUMOS ȘI EL, DAR CU ȘOLDURILE CAM "RĂSĂRITE"
Planul uniunii între cei doi tineri a mers strună, până în ziua nunții.
"Mireasa, Maria, arăta splendid la cei 17 ani ai săi și mândră că fusese botezată de însăși Doamna lui Mihai Vodă Șuțu. Halal de țărănoiul de Marin! (...) Era și el frumos, decât că cei de față se minunau de șoldurile puțin cam prea răsărite ale băietanului îmbrăcat țărănește, dar
curat și cuviincios.
În fine, s-a terminat și nunta, dar a doua zi'tot orașul aflase de Mihnea țiganul, bucătarul boierului Costea, că mirii o duseseră toată noaptea numai în văicăreli și hohote necontenite."
MARIN ERA MARIA. FOC ȘI PARĂ LA CURTEA DOMEASCĂ
Pe la prânz din a doua zi a nunții, lucrurile luară o altă întorsătură. Nu se mai punea problema de zvonuri și șușoteli, ci la Judecătoriă
Agiei se prezentă boierul Costea care făcu reclamație în regulă că își măritase fata după o altă femeie și că nu erau întrunite condițiile cerute pentru a îndeplini “taina” căsătoriei.
"Cum toate acestea nu se mai întâmplaseră vreodată, mare bătaie de cap avură vel-aga și chiar Vodă. Spicuim din raportul Agiei: Marin, respectiv cealaltă Marie, “este fata unui Lazăr, slujitorul ogiesc ot Herăstrău, cé au murit, și de sunt ca la 6 ani, mai întâi a cunoască nimeni, s-a schimbat în portul bărbătesc, cum și numele din Maria în Marin... cu mijlocul acesta a socotit să se cotorosească de bărbătu-
seu pentru totdeauna și de aceea zice că a făcut o faptă ca aceasta. Deci cercetând atât la pravilele împărătești, cât și la cele din urmă politicești cugetătoare, nu s-a putut afla nici o vină de vreo urmare ca aceasta, adică ce se cununa muiere cu muiere, spre a se ști și pedeapsa învinovățirei... fiind doar bicisnică nebunie a ei, iar nu de vreun cuget cu răutate... rămânând doar că au înșelat taina cununiei... Vel-agă Const. Caragea, Paharnic Ion Cuțeanu, 7 oct. 1801”.
MIRELE ȘI NAȘA, PEDEPSIȚI CU STRAȘNICĂ BĂTAIE
Vodă, primind raportul Agiei prin care se cerea doar pedepsirea Măriei din Herăstrău, ca și a nașei (?), cu bătaia, pune următoarea rezoluție:
“Domnia mea justă, poruncim dar, că atât pc Maria, cât mai vârtos pe nașă-sa Nita, să le pedepsești cu strașnică bătaie și apoi cu această a noastră domnească hotărîre, să trimiți pe Maria la Schitul Viforâta ot sud Dânibovita. 20 octombrie 1801”.
Astfel se stinse vâlva făcută prin căsătoria celor două Marii. Rămâne întrebarea asupra asprei pedepse dictate asupra nașei, a cărei vinovăție nu rezultă în nici un fel din dosarul Agiei. Să fi avut și nașa o îndatorire asupra mirelui, precum nasul asupra miresei? se întreabă Silviu N. Dragomir.
