23 august este o zi cu o semnificație aparte în istoria României. În urmă cu 80 de ani, țara noastră a întors armele împotriva Germaniei naziste și a trecut de partea Aliaților. Regele Mihai l-a înlăturat de la conducere pe mareșalul Ion Antonescu, însă peste doar câțiva ani avea să fie și el înlăturat, pentru ca România să intre sub controlul total al lui Stalin. În deceniile regimului comunist, Gheorghiu Dej și Ceaușescu au schimbat de mai multe ori narativul legat de evenimentele din august, în funcție de interesele lor de moment.
Vreme de 41 de ani, între 1948 până în 1989, istorigrafia comunistă a manipulat atât desfășurarea evenimentelor din 23 August, cât și titulatura. Mai întâi a fost "Insurecția armată", pentru ca în epoca lui Nicolae Ceaușescu să devină, „Revoluția de Eliberare Socială și Națională, Antifascistă și Antiimperialistă”.
„Propaganda comunistă a reușit să rescrie istoria. Poate o singură sintagmă folosită era reală, „eliberarea antifascistă” și ține de realitatea istorică, restul fiind propagandă", a explicat doctorul în istorie Matei Greboinanu, decanul Facultății de Istorie a Universității București, pentru Europa Liberă.
Toate aceste schimbări de perspectivă reflectau ambițiile foștilor lideri comuniști. Astfel, dacă în perioada Gheorghiu-Dej toate meritele aparțineau "Partidului" (PCR - Partidul Comunist Român- N.R.), până în anii '80 Nicolae Ceaușescu a devenit personajul principal al evenimentelor. Așa se face că și paradele dedicate zilei de 23 August au devenit un spectacol dedicat "celui mai iubit fiu al țării".
PENTRU ROMÂNII DE RÂND, 23 AUGUST ERA ZIUA LIBERĂ SERBATĂ CU MICI, BERE ȘI PARADE
În acea zi de final de vară, toată suflarea României socialiste - de la șoimi ai patriei, pionieri și studenți, până la oamenii muncii din marile orașe - era mobilizată în defilări fastuoase dedicate conducătorului suprem și partidului iubit.
Defilarea începea dimineața. Din curtea fabricilor, muncitorii porneau încolonați, iar cei care se remarcaseră în câmpul muncii era în față și aveau onoarea să poarte portretele lui Nicolae și Elenei Ceaușescu sau steagurile uriașe.
„Ziua de 23 august era sărbatoarea națională a României înainte de 1989. Tânăra generație ar trebui să știe cât de mult se muncea pentru aceste demonstrații care aveau loc pe stadioane. Era un adevărat show de preaslăvire a conducătorului", spunea profesorul de istorie Mihai Manea, pentru romanialibera.ro.
Elevii, artiștii, dar și muncitorii din uzine, cu toții erau obligați să participe la demonstrațiile în cinstea cuplului dictatorial de pe 23 august. Însuși profesorul de istorie a participat de multe ori la această sărbătoare în adolescența sa.
„Îmi amintesc că trebuia sa trec prin Piața Aviatorilor unde era tribuna oficială îmbrăcat în trening roșu cu un stindard uriaș în spate. Era atât de mare și de greu că trebuia să îl țin cu ambele mâini. Am repetat de zeci ori traseul și mișcările. Tovarășii activiști erau foarte atenți ca totul să iasă perfect", povestește Manea.
După ce se termina demonstrația, românii începeau adevărata petrecere
„Pe drum erau tonete cu mici, eugenii și Pepsi. După ce s-a terminat totul, am abandonat steagurile și ne-am dus la tonete. Cu toate acestea, nimeni nu ne-a întrebat a doua zi unde erau steagurile. Exista o dedublare: mă duceam la demonstrație, dar în momentul în care simțeam că totul s-a terminat voiam să mă bucur de acea zi : 23 august după amiaza însemna tarafuri și grătaruri. Probabil o imagine idilică pentru mulți dar cei care au muncit pe stadioane în perioada comunistă nu vor uita niciodată această sărbatoare", mai afirmă istoricul.