6 martie 1945 rămâne una dintre zilele negre din istoria României. Sub pretextul instalării unui guvern democratic de uniune națională, condus de Petru Groza, echipa comunistă coordonată direct de Stalin și înțesată de oameni loiali acestuia a preluat pârghiile puterii. Au urmat fraudarea alegrilor din 1946 și abdicarea forțată a Regelui Mihai, în 1947, iar România a intrat într-un deceniu al terorii.
"În ziua de 6 martie 1945, orele19:33 Majestatea Sa Regele a primit, în prezența Casei Civile și Militare, jurământul de credință al noului Guvern prezidat de Domnul dr. Petru Groza."
Anunțul sec din Monitorul Oficial ascunde o preluare ostilă a puterii de către comuniști, la presiunile Uniunii Sovietice și ale lui Iosif Stalin personal.
"În urma intervenției brutale a lui Vîșinski, regele Mihai nu a avut încotro și a acceptat să-l numească pe Groza prim-ministru. (....) A fost numit, iar el a format primul guvern comunist la care au luat parte și așa-zișii exponenți ai burgheziei, de care comuniștii s-au scuturat rând pe rând în preajma alungării regelui", relata după decenii de la evenimente fostul lider țărănist Corneliu Coposu.
Lista noului guvernul era înțesată de comuniști, în frunte cu Lucrețiu Pătrășcanu si Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Lucrețiu Pătrășcanu - Justiție
Mihail Ralea - Arte
Ștefan Voitec - Educație Națională
Gh. Gheorghiu-Dej - Comunicații și Lucrări Publice. În același minister, unul dintre subsecretarii de stat era Ion GHeorghe Maurer, viitor premier și eminența cenușie care l-a adus la conducere pe Nicolae Ceaușescu.
Teohari Georgescu - Afaceri Interne
Prin portofoliile deținute, comuniștii aveau aproape toate pârghiile puterii, iar acest lucru avea să se observe în foarte scurt timp. Primul rezultat concret a fost deturnarea rezultatului alegerilor din 1946.
PETRU GROZA, BURGHEZUL ROȘU PREDISPUS LA ORICE COMPROMIS. I-AR FI PUPAT PICIOARELE LUI STALIN
Cât despre primul premier al unui guvern comunist, dr.Petru Groza, poate cel mai plastic portret i l-a făcut tot Corneliu Coposu, într-o discuție cu jurnalistul Vartan Arachelian, consemnată de Memorialul Sighet.
"Era un chiabur de mâna întâi, (...) un om abil care-și supraaprecia abilitatea, considerându-se înarmat cu o șmecherie care să înfrângă toate rezistențele și să depășească vigilența și atenția interlocutorilor. Puterea lui Groza era minimă, putea realiza ceva numai dacă reușea să se explice față de fruntașii comuniști; uneori, dacă era vorba de o problemă minoră, reușea; încolo, prezența lui era pur formală în fruntea guvernului; în sfârșit, mi-a povestit cum a fost la Moscova audiența lui la Stalin…
Mi-a spus că a intrat în anticameră, după ora la care i se fixase audiența. La un moment dat s-au deschis ușile, a ieșit o secretară care l-a anunțat: „Poftiți la generalissim!”. „Și am intrat acolo – vă reproduc cuvintele lui –, m-am apropiat de el – stătea pe un soi de cotineață, ceva mai înaltă decât podeaua –, m-am aruncat în genunchi, i-am sărutat picioarele și i-am spus: «în sfârșit, mi-am atins idealul de mic copil. Ziua aceasta va fi cea mai frumoasă zi din viața mea!» Stalin, vădit impresionat, m-a luat de braț, m-a ridicat, m-a îmbrățișat, îi făcuse o impresie deosebită circul meu. Și pe urmă am stat de vorbă amiabil.” Zicea: „Cred că l-am câștigat – ți-am spus eu că sunt un circar fără pereche!”
Petru Groza a murit în 1958, iar dispariția sa a fost marcată cu mare fast de întreaga elită comunistă.
