Momentul istoric marchează întregirea ţării prin alăturarea Transilvaniei, iar festivităţile anuale le amintesc oamenilor de formarea României Mari, care a adus împreună poporul unit în spirit, limbă şi valori.
1 decembrie nu a marcat mereu Ziua Naţională, ci fost promulgată în 1990 de fostul preşedinte Ion Iliescu şi publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august al aceluiaşi an. În trecut, între 1866 şi 1947, românii sărbătoreau Ziua Naţională pe 10 Mai, data la care Prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen şi-a depus în anul 1866 jurământul în faţa adunării reprezentative a Principatelor Române Unite. Tot pe 10 mai a fost proclamată şi independenţa României din 1877.
Odată cu abdicarea Regelui Mihai I şi cu proclamarea Republicii Populare Române, Ziua Naţională a fost schimbată în 23 August, sub numele oficial de „ziua insurecţiei armate antifasciste”, Această zi a marcat şi începutul revoluţiei populare în România, cu referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste.
La 1 Decembrie 1918, Marea Adunare de la Alba-Iulia a adoptat rezoluţia care atesta unirea tuturor românilor din provinciile istorice cu România formată până la acea dată doar din Ţara Românească şi Moldova. În ziua de 11 decembrie 1918, regele Ferdinand a ratificat Legea Unirii printr-un decret, aceasta fiind votată ulterior de Adunarea Deputaţilor.
În prezent, data de 1 Decembrie este sărbătoare publică, românii amintindu-şi an de an de lupta asiduă pe care au dus-o strămoşii lor pentru a aduce poporul sub acelaşi steag. Este un moment solemn, dar şi de bucurie, care le oferă oamenilor ocazia de a se reconecta la valorile naţionale şi la spiritul neamului. Cu ocazia Zilei Naţionale au loc numeroase manifestaţii militare şi religioase în întreaga ţară, dar mai ales în Capitală şi la Alba Iulia, locul unde s-a înfăptuit Unirea.
