Zi de doliu pentru creștin-ortodocși. Sunt pomeniți cei 14.000 de prunci uciși în căutarea lui Iisus

Irod, împăratul iudeilor, a poruncit magilor să se întoarcă pe la el ca să-i spună și lui unde este Împăratul, Care S-a născut și pe Care li-L vestise steaua ce-o urmau, pentru ca să se închine și el Lui. Îngerul Domnului însă le-a spus magilor să nu mai treacă pe la Irod, ci să se ducă pe alta cale în țara lor. Și așa au făcut. Irod, văzând că a fost înșelat de magi, s-a supărat tare. A cercetat cu de-amănuntul vremea când s-a arătat steaua și a trimis ostași ca să omoare pe toți pruncii, din Betleem și din împrejurimi, de la doi ani în jos. Că se gândea că de va ucide pe toți pruncii, atunci va ucide negreșit și pe Împăratul ce va să fie, și nu va mai unelti împotriva tronului lui. Dar în zadar s-a ostenit, nebunul! Nu-și dădea seama, că omul nu poate împiedica voia lui Dumnezeu. Și așa Irod a pricinuit pruncilor împărăția cerurilor, iar lui și-a pricinuit osânda veșnică.

Tot în această zi, pomenirea tuturor creștinilor și fraților noștri ce s-au săvârșit de foame, de sete, de sabie și de frig, conform www.noutati-ortodoxe.ro.
Slujba lor se săvârșește în Halcopratia, în biserica Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, unde este și sfânta raclă.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Marcel, starețul Mănăstirii Achimiților, adică a neadormiților.

Cuviosul Părintele nostru Marcel era din Apamia, oraș în cea de a doua Sirie, dintr-un neam cinstit și vestit. A învățat toată știința acelei vremi, dar disprețuind-o, a părăsit toate averile sale și s-a dus la Efes, unde a găzduit la niște binecredincioși creștini. A intrat apoi în una din mănăstirile de acolo și a dus viață îmbunătățită de schimnic. Aflând de petrecerea dumnezeiască a Sf. Alexandru, care viețuia în Mănăstirea neadormiților, s-a dus la el. A rămas și el în mănăstire și-i întrecea pe toți frații prin sporul lui de fiecare zi în virtute. După adormirea starețului Alexandru și al lui Iacob, starețul de după el, a fost rânduit Cuviosul Marcel stareț al mănăstirii. Cu harul lui Hristos a săvârșit multe minuni. A adormit în Mănăstirea neadormiților și s-a odihnit în Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Tadeu Mărturisitorul.
Cel între sfinți Părintele nostru Tadeu a fost rob slobozit al lui Teodor, care, cu putere împărătească, a luat Mănăstirea Studiților și a făcut-o chinovie. Tadeu și-a tuns parul capului în mănăstirea lui Teodor și s-a făcut călugăr. Ducea viață bineplăcută lui Dumnezeu și era iubit de toți. Postea și priveghea mult; își înfrâna limba, lua aminte la dumnezeieștile cuvinte, se culca pe pământ, era foarte supus și nu avea altă avere decât hainele de pe el.

Cu îngăduința lui Dumnezeu, împărățeau pe vremea aceea Mihai Bâlbâitul și Teofil, fiul lui, împărați răucredincioși și luptători împotriva sfintelor icoane. Aceștia au închis pe unii episcopi și stareți binecredincioși, iar pe alții i-au surghiunit. Printre aceștia s-a aflat și marele luptător Teodor, părintele și starețul Cuviosului Tadeu.
Odată s-a dus cu Teodor la palatul împărătesc și acest purtător de Dumnezeu Tadeu. Aprins de râvnă dumnezeiască, a mustrat pe împăratul acela răucredincios înaintea întregului senat. Împăratul a poruncit să aducă icoana Mântuitorului să o pună pe pământ, iar pe Sf. Tadeu să-l așeze pe sfânta icoană. Sfântul n-a vrut. Atunci a fost luat cu sila de niște bărbați puternici și ținut deasupra ei, ca să nu se miște. Și i-a zis tiranul: "Iată ai călcat icoana lui Hristos! Primește dar și celelalte învățături ale noastre".

Sfântul însă, luminat cu adevărat la suflet, i-a răspuns: "Eu, prea răucredinciosule și tirane, plin de toată necurățenia, n-am făcut asta cu voia mea, să mă ferească Dumnezeu!, ci prin viclenia ta și nedreapta ta judecată. Eu, dimpotrivă, mă închin sfintei icoane a Domnului și Dumnezeului meu, o sărut și vreau cu dragă inimă să mor pentru ea!".

Cu aceste cuvinte a fost făcut de rușine ticălosul de împărat. Dar pentru că a fost ocărât de un țăran, de un scit și de un om de rând, a poruncit să fie trântit la pământ înaintea lui și bătut fără milă. Și l-au lovit mult cu ciomegele, până ce au socotit că și-a dat sufletul. Crezând că a murit, l-au târât de picioare afară. Unii din cei ce erau acolo l-au legat și l-au târât ca pe un stârv și ca pe o necurățenie prin tot târgul. L-au aruncat apoi lângă zidul cetății, în partea dinspre izvor, s-au întors și s-au spălat.
Iar fericitul Tadeu, suferind toate cu mulțumire și cu bărbăție, a mai trăit trei zile, apoi s-a dus la Domnul.

Tot în această zi, pomenirea sfințirii bisericii sfinților patruzeci de Mucenici, ce se afla alături de Halcotetrapilu.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintele nostru Veniamin, care cu pace s-a săvârșit.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintele nostru Antinodor, care cu pace s-a săvârșit.