Virusul din China. Când a apărut, cum se transmite, simptome, cum ne tratăm

Agenţia de presă Reuters a publicat joi câteva elemente cheie despre coronavirusuri şi o serie de informaţii cunoscute despre noul tip de virus care a fost descoperit recent în oraşul Wuhan din centrul Chinei, informează Reuters.

Coronavirusurile sunt o familie de virusuri care şi-au primit numele de la felul în care arată la microscop: sunt sferice, iar membranele lor sunt acoperite cu ţepi ce formează un fel de "coroană".

Infecţiile cu coronavirus pot provoca maladii respiratorii - unele dintre ele pot fi severe şi chiar mortale, precum MERS (Sindromul respirator din Orientul Mijlociu) şi SARS (Sindromul Acut Respirator Sever), iar altele mult mai blânde, precum răcelile comune.

Infecţiile cu coronavirus pot avea o gamă largă de simptome, inclusiv febră, tuse şi dificultăţi respiratorii. Cazurile severe pot provoca pneumonie, sindrom acut respirator sever, insuficienţă renală şi deces.

Coronavirusurile sunt transmise între animale şi între oameni şi pot evolua pentru a forma tulpini care nu au fost identificate în trecut la oameni.

Testele preliminare sugerează că noul tip de coronavirus din Wuhan ar fi putut să treacă la oameni provenind de la şerpi. Însă experţii medicali chinezi au sugerat şi alte animale ca sursă a virusului, precum bursucii şi şobolanii.

La fel ca alte tipuri de coronavirusuri, noul virus chinezesc este transmis de la om la om prin picături de salivă expectorate de o persoană infectată atunci când strănută sau tuşeşte. Se poate transmite şi prin contact cu suprafeţe contaminate, precum mânerele uşilor şi balustradele.

La fel ca MERS şi SARS, noul coronavirus din China este un ribovirus (virus ARN), ceea ce înseamnă că ARN-ul, nu ADN-ul, este materialul său genetic. Astfel, el se combină cu ADN-ul gazdei şi, din acest motiv, poate suferi mutaţii rapide.

Testele pentru depistarea noului coronavirus din China implică utilizarea unei reacţii de polimerază în timp real (RT-PCR), care identifică ARN-ul viral în eşantioanele prelevate. Acestea pot fi recoltate din gât cu un beţişor medical, din spută sau din mostre sangvine, dacă pacientul se simte foarte rău.