VIDEO - Imagini rare de la Cernobîl, la 35 de ani de la cel mai mare dezastru din istoria energiei nucleare

Site-ul ONU amintește că o explozie la Centrala Nucleară de la Cernobîl din 1986 a împrăștiat un nor radioactiv asupra unor mari părți ale Uniunii Sovietice, în prezent teritorii ale Belarusului, Ucrainei și Federației Ruse, iar aproape 8,4 milioane de persoane din aceste țări au fost expuse la radiații.

Guvernul sovietic a recunoscut nevoia de asistență internațională abia în 1990, precizează www.un.org. În același an, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluția 45/190, solicitând "o cooperare internațională pentru a aborda problema și atenuarea consecințelor la centrala nucleară de la Cernobîl". A fost înființat un grup de lucru inter-agenții care să coordoneze cooperarea în privința dezastrului de la Cernobîl.

În 1991, ONU a creat Fondul de încredere (fiduciar) de la Cernobîl, aflat în prezent sub conducerea Oficiului pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA).

La 26 aprilie 1986, două explozii au zguduit reactorul cu numărul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl, un nor radioactiv răspândindu-se apoi în părți importante ale Uniunii Sovietice, aflate în prezent pe teritoriile Belarusului, Ucrainei și Federației Ruse. Aproape 8,4 milioane de persoane din cele trei țări au fost expuse atunci la radiațiile degajate, potrivit www.un.org/.

În timpul incendiului, care a mistuit reactorul timp de zece zile, au fost răspândite în atmosferă cantități uriașe de substanțe radioactive. Nu există date oficiale privind numărul total al victimelor acestui dezastru - se știe, însă, că 25.000 au murit numai după ce au participat la decontaminarea zonei.

Accidentul de la Cernobîl este singurul care a fost atribuit celui mai înalt nivel, respectiv 7 - "însemnătate de siguranță" ("safety significance"), în cuvinte uzuale "pericol", pe scara evenimentelor nucleare internaționale (INES). Niciun astfel de accident grav nu a mai avut vreodată loc în industria nucleară și nici în domeniul energiei electrice, notează site-ul http://chernobyl.info/en.

Accidentul s-a produs în timpul unui test de siguranță, atunci când o procedură greșită a determinat o creștere dramatică a nivelului energetic: învelișul de grafit al reactorului a luat foc, iar produsele fisiunii radioactive au fost aruncate în atmosferă printr-o explozie violentă, 31 de oameni murind pe loc.

Efectele pe termen lung ale celui mai grav accident nuclear din secolul XX au lovit mii de oameni și continuă să facă victime. Belarus a fost țara cel mai grav afectată de dezastrul de la Cernobîl, deoarece până la 70 la sută din precipitațiile radioactive au căzut pe teritoriul acestei țări. Nici România nu a scăpat de efectele catastrofei, măsurătorile efectuate la vremea respectivă înregistrând o creștere foarte mare a radiațiilor, chiar de 10.000 de ori mai mari decât valorile normale. Nu sunt statistici cu privire la românii care au avut de suferit ca urmare a accidentului nuclear, dar specialiștii sunt de părere că există o legătură între acesta și creșterea cazurilor de cancer și leucemie.

Centrala nucleară Cernobîl este situată la 18 km nord-est de orașul Pripiat și la 16 km de frontiera Ucrainei cu Belarus, respectiv la 110 km nord de capitala Kiev. În urmă cu 35 de ani, centrala lucra la capacitate maximă, adică cu toate cele patru reactoare, fiecare cu o capacitate de producție de 1GW pe zi. Centrala acoperea la vremea respectivă 10% din necesarul de energie al fostei republici sovietice. Construcția centralei a început în 1970, primul reactor fiind terminat în 1977. În 1986, alte două reactoare se aflau în faza de construcție.

În timpul incendiului, care nu a putut fi stins vreme de zece zile, au fost răspândite în atmosferă cantități uriașe de substanțe radioactive, care au afectat trei sferturi din Europa și multe regiuni de pe glob.

Pentru a stinge focul și a opri astfel eliberarea de materiale radioactive în atmosferă, pompierii au pompat apă ca agent de răcire în miezul reactorului, în primele zece ore de după producerea accidentului. Această încercare nereușită de a stinge focul a fost apoi abandonată. În perioada 27 aprilie-5 mai, peste 30 de elicoptere militare au zburat pe deasupra reactorului în flăcări. Acestea au aruncat 2.400 tone de plumb și 1.800 tone de nisip, eforturile fiind inutile, ba chiar au agravat situația - sub aceste materiale căldura s-a întețit. Temperatura din reactor a crescut la dublu, la fel ca și cantitatea de radiații eliberată. Abia la 6 mai s-a reușit aducerea sub control a focului și a emisiilor radioactive, după ce miezul reactorului a fost răcit cu azot.

Din 1986, organizațiile ONU și majoritatea ONG-urilor au lansat peste 230 de proiecte de cercetare și asistență diferite în domeniile sănătății, siguranței nucleare, reabilitării, mediului, producției de alimente naturale și informațiilor.