Viața marelui actor MIRCEA ALBULESCU

Mircea Albulescu s-a căsătorit la vârsta de 22 ani și în urma căsniciei de peste 50 ani, a rezultat un fiu, Matei. Soția sa a decedat în anul 2007. Actorul are și un nepot, pe nume Vladimir.

În toamna anului 2015, Albulescu spunea într-un interviu: ”Aștept moartea, sunt tot mai aproape de ea, e cea mai grea așteptare. Soția mea a încetat din viață acum câțiva ani, dar de ceva vreme o simt tot mai des prin casă, mă ceartă adesea, că sunt dezordonat, că de ce pun aia colo sau dincolo. Poate că e tot mai prezentă pentru că mă apropii și eu de lumea de dincolo, de lumea ei”.

Mircea Albulescu a jucat în sute de piese pe scenele Teatrului Municipal din București, Teatrului de Comedie și Teatrului Național din București și a avut peste 70 de roluri în film. A interpretat roluri memorabile în teatrul radiofonic, pe care-l considera cea mai prodigioasă dintre activitățile sale artistice și care a constituit subiectul tezei sale de doctorat. Despre Teatrul Național Radiofonic, în care a întruchipat peste 300 de personaje, spune : “ Dacă 1000 de oameni ascultă...fiecare „vede ” altă piesă. Este receptorul cel mai creator.”

Rolul cel mai drag sufletului artistului

Rolul cel mai drag sufletului artistului este cel din piesa “Danton” de Camil Petrescu. La premiera piesei pe scena Teatrului Național din București, Dinu Săraru a scris: “Mircea Albulescu –în Danton- o creație unică, ilustrând dezlănțuirea unui talent unic. Un moment de referință în teatrul românesc modern”.

Mircea Albulescu a jucat în multe dintre filmele regizate de Sergiu Nicolaescu (Dacii, 1967, Mihai Viteazul, 1970, Zile Fierbinți, 1975, Revanșa, 1978, Pentru Patrie, 1978, Nea Marin Miliardar, 1979, Mihail, câine de circ, 1979, Capcana Mercenarilor, 1980, Wilhelm Cuceritorul, 1982, Viraj periculos, 1983, Ziua Z, 1985, Noi, cei din linia întâi, 1986) și aproape toate filmele lui Mircea Veroiu (Somnul Insulei, 1994, Semnul șarpelui, 1981, Mania, 1977, Șapte zile, 1973, Scrisorile prietenului, 1997, Dincolo de pod, 1976, Artista, dolarii și ardelenii, 1980, Craii de Curtea Veche, 1995).

A avut roluri importante în filme regizate de: Francis Ford Coppola (Youth Without Youth, 2007), Radu Gabrea (Prea mic pentru un război atât de mare, 1970, Dincolo de Nisipuri, 1973, Rosenemil, 1993), Manole Marcus (Actorul și sălbaticii, 1975), Mircea Daneliuc (Cursa, 1975, Ediție Specială, 1980), Alexa Visarion (Înghițitorul de săbii, 1981), Nicolae Mărgineanu (Flăcări pe comori, 1987, Un om în Loden, 1979,), Nicolae Breban (Printre colinele verzi, 1971), Dinu Tănase (La capătul liniei, 1982), Mircea Drăgan (Columna, 1968, Brațele Afroditei, 1978), Mircea Moldovan (Totul se plătește, 1986, Andrei Blaier (Momentul adevărului, 1989).

Autor al unor volume de versuri: “Vizite”, “Pajura singurătăți”, “ Fluture în lesă de aur”, “Clanțe”, “Ultimele noduri” și proză: “Bilete de favoare”, “Baraka” și “Bazar sentimental”.

Mircea Albulescu: "I-am spus lui Dumnezeu: Ia-mă pe nepusă masă"

Și-a cunoscut soția la un ceai. Aceasta venise cu altcineva, dar bărbatul Mircea Albulescu nu s-a dat bătut. Și a câștigat. 55 de ani au mers umăr lângă umăr. Boala acesteia a fost o lovitură grea pentru toată familia.

"Despre necazuri este bine să nu vorbești. Nu pe toți ne iubește Dumnezeu atât de tare, încât să ne ia fulgerător de aici. Buna mea, mă întrebai cum mă simt la 80 de ani. Nu știu, că de azi dimineață am intrat în vârsta asta, dar când mă mai trezesc puțin o să-mi dau seama, că n-are cum să fie decât cum a fost și până acum, pentru că Dumnezeu are o înțelegere cu mine. I-am spus: "Doamne!". Și Dumnezeu știi ce mi-a zis: "Da, mă!". Asta înseamnă că s-ar putea să am un noroc cu Dumnezeu. I-am spus: "Ia-mă pe nepusă masă".

Eu nu știu cum e după 20, după 40, după 60 de ani. Ori nu suntem, ori suntem mereu”, afirma Mircea Albulescu. O iubire este un lucru extraordinar de greu, credea actorul. De aceea, oamenii care au parte de asemenea sentimente sunt verticali, pentru că au o greutate ce le dă verticalitate. Mircea Albulescu are un fiu pe nume Matei, scrie evz.ro.

Florin Piersic: Mircea Albulescu fost extraordinar ca actor, iar ca om ce să spun...

Actorul Florin Piersic a afirmat la Realitatea TV că Mircea Albulescu a fost un actor excepțional, carea avea umor și care era dăruit profesiei. "Sunt foarte îndurerat. Sunt lovit în inimă. Eu cu Mircea Albulescu nu doar am jucat în film și teatru. A fost extraordinar ca actor, iar ca om ce să spun...", a afirmat Florin Piersic.

"Îmi aduc aminte cum îmi spunea: tu porți șalul acela alb la gât, eu ce să îmi pun să mă întrebe lumea: unele este inelul acela pe care îl aveai. Avea umor și era foarte dăruit profesiei", a declarat Florin Piersic.

"Avea umor și era dăruit profesiei. Îl știu de când eram student. În toate filmele, crea personaje din amănunte. L-am iubit foarte mult. Nici nu știe publicul ce mare pierdere este Mircea Albulescu", a mai precizat Florin Piersic.

"Era un actor de compoziție excepțional. Îmi aduc aminte de filmele cu Mărgelatul, juca un fel de afacerist, dar avea o viclenie, știa cum să își contruiască personalul", a afirmat acesta.

"Nu știți ce tare l-am gustat ca actor. Acum câteva zile am auzit de Patrichi, acum sunt lovit în inimă. Parcă îl văd și acum... și îl întreban de ce vii la apus de soare? Zicea: stau în sală, intru, joc și vrea să mă uit să vând cum și gradează puterea de a se exprima, cum trece de la un moment la altul", a mai declarat Florin Piersic.

"Sunt îndurerat pentru că toți colegii mei, prietenii mei pleacă în stele. Este încă o palmă dată de soartă, pierzând încă un om de care am fost legat", a mai spus Florin Piersic.

Cristina Deleanu, actriță: "Îmi vine să plâng. Îmi e foarte greu să vorbesc. L-am avut prieten, eu și soțul meu.

M-am întâlnit cu Mircea la film, în televiziune. De curând, am avut un film și vorbeam cu ai mei. Ne-am văzut la teatru vorbea ca un bonom. Ne e foarte greu.

L-am avut coleg, cu care am lucrat. Era un prieten și un tip liniștit care își vedea de treabă.
Nu pot să fac la ora asta aprecieri. Cine știe, știe cum era! Mircea a fost un monument, îl știu de foarte tânăr. A rămas un monstru de talent. Și un prieten pentru toți colegii de care o să ne fie dor."

Florin Zamfirescu, actor: "Știam că e bolnav... Știam că e și acum aflu că nu mai e și încă mi se pare inacceptabil. Ne ducem cu toții, moartea e ceva firesc și totuși de fiecare dată ne surprinde... Mircea Albulescu era așa un colos, părea indestructibil. Era un Ceahlău! Părea că nu se va sfârși niciodată. Și nu se va sfârși! A fost un exemplu pentru tineri, un monstru sacru. Era un maestru."

Mircea Albulescu are o prodigioasă activitate ca actor între anii 1956 - 1998 la Teatrul Municipal din București, Teatrul de Comedie din București, Teatrul Național din București. În film Mircea Albulescu a interpretat peste 70 de roluri, conferind personajelor sale o amprentă personală. Actorul este membru al Uniunii Ziariștilor și a colaborat mulți ani cu reviste dedicate teatrului și cinematografiei, dar și cu alte publicații. Mircea Albulescu este și autor de versuri și proză scurtă. Printre premiile pe care le-a primit de-a lungul carierei trebuie amintit "Premiul Național pentru întreaga activitate artistică", acordat de Ministerul Culturii și Cultelor în 2003, dar și "Premiul pentru întreaga activitate", primit la Gala Premiilor UNITER 2005.

Filmele lui Mircea Albulescu:

Filme cu Mircea Albulescu Ascunde
Omulan! (2015) - Dumnezeu (voce)
Ana (2014) Trailer
Zi că-ți place (2013)
Capsuni in aprilie (2009)
O legendă vie (2007) - narator
Ticăloșii (2007) - patron de restaurant Trailer
Youth Without Youth / Tinerețe fără tinerețe (2007) - Davidoglu Trailer
Casatorie imposibilă / Căsătorie imposibilă (2004) - Fane Bancorex
18:36 (2003)
Al matale, Caragiale (2002)
Tandretea lacustelor (2002) - Iorgu
Detectiv fara voie (2001)
Don Juan sau dragostea pentru pentru geometrie / (1997)
Scrisorile prietenului (1997)
Don Carlos / (1996) - Filip al II-lea
Semne în pustiu (1996) - dl. Iacob
Craii de Curtea Veche (1995) - Pasadia Magureanu
Le travail du furet (1994) - Le parrain
Ochii care nu se văd (1994) - Iancu
Somnul insulei (1994)
Cel mai iubit dintre pământeni (1993) - detinutul-gardian "Grecul"
Mandroid (1993) - Doctor
Rosenemil (1993)
Trahir (1993) - Ministrul strain
Capul de rățoi (1992)
Rămânerea (1992)
Drumul câinilor (1991)
Momentul adevarului (1989)
Serenada pe Dunare (1989)
Trenul de aur (1989)

Cantec in zori (1987)
Cuibul de viespi (1987) - Om necajit
Flăcări pe comori (1987) - Rodean Trailer
Punct și de la capăt (1987)
Anotimpul iubirii (1986)
Cale libera (1986)
Noi, cei din linia întâi (1986) - tatal lui Horia Lazar
Ochii care nu se vad (1986) - Iancu
Totul se plătește (1986)
Ziua Z (1985)
Horea (1984)
Lansarea (1984)
Amurgul fantanilor (1983)
Dragostea și revoluția (1983)
Viraj periculos (1983)
Viraj periculos (1983)
La capătul liniei (1982)
Wilhelm Cuceritorul / Glorie și onoare (Cucerirea Angliei) (1982)
Capcana mercenarilor (1981)
Înghițitorul de săbii (1981)
Orgolii (1981)
Semnul Șarpelui (1981)
Ancheta (1980)
Artista, dolarii și ardelenii (1980) - Wheeler
Ediție specială (1980)
Cumpăna (1979)
Drumuri în cumpănă (1979) - taranul Octavian Borcea
Mihail, câine de circ (1979) - Dr. Masters
Nea Mărin Miliardar (1979) - bandit
Un om în Loden (1979) - Col. Panait Trailer
Vacanță tragică (1979)
Acțiunea Autobuzul (1978) - Colonelul de Securitate Popa
Avaria (1978)
Brațele Afroditei (1978)
Pentru patrie (1978) - Col. Mihail Cerchez
Revanșa (1978) - Seful Gestapoului, Geissler
Mania (1977)

Pretul succesului / (1977) - comisarul Braun
Razboiul Independentei (Serial TV) / Razboiul Independentei (1977) - Col. Mihai Cerchez
Tufă de Veneția (1977)
Dincolo de pod (1976) - Macelarul Huber
Ultima noapte a singuratatii (1976)
Actorul și sălbaticii (1975) - Ionel Fridman
Cursa (1975) - Savu Anghel
Zile fierbinți (1975) - Paraschiv
Capcana (1974)
Dincolo de nisipuri (1974) - Che Andrei
Tatăl risipitor (1974) - Cornel
Trei scrisori secrete (1974)
Șapte zile (1973)
Bariera (1972) - Inspector de la Siguranta
Sageata capitanului Ion / Săgeata căpitanului Ion (1972)
Trenul blindat (1972)
Der Seewolf / Lupul marilor (1971) - Suedezul
Printre colinele verzi (1971)
Puterea și adevărul (1971)
Animale bolnave (1970)
Mihai Viteazul (1970) - Popa Stoica Trailer
Prea mic pentru un razboi atat de mare (1970) - Mustaciosul
Prometeu / (1970)
Canarul și viscolul (1969)
Neînfricații (Serial TV) / Neînfricații (1969) - Seful Agiei
Columna (1968) - voce Tiberius Trailer
Fum / (1968)
Game pentru televiziune (1968)
Vin cicliștii (1968) - Andrei
Dacii (1967) - Oluper
Subprefectul / (1967)
Moartea Bessiei Smith / (1966) - Doctorul Jack
Pasărea furtunii (1957)
Alarmă în munți (1955)

Viața marelui actor Mircea Albulescu

S-a născut pe data de 4 octombrie, 1934, la București - pe numele său real, Iorgu Constantin V. Albulescu, fiu al lui Vasile I. Albulescu și al Olgăi F. Albulescu. Inițial, drumurile vieții l-au purtat spre arhitectură - după ce a absolvit școala medie de profil, a devenit „conductor-arhitect”. Totodată, simțindu-se încă din copilărie atras de scenă, s-a înscris în trupa de amatori a Ateneului Popular „Ana Ipătescu", pentru ca la numai șaisprezece ani, în 1950, să se angajeze ca „artist corp ansamblu" (figurant) la Teatrul Național.

Doi ani mai târziu, s-a produs marea lovitură: admis ca student la actorie, în clasa marii personalități artistice și pedagogice Aura Buzescu (paralelă cu a profesorilor Nicolae Bălțățeanu și Mihai Popescu), a devenit unul dintre reprezentanții acelei faimoase Generații de Aur, care a absolvit în 1956 - alături de Amza Pellea, Gheorghe Cozorici, Sanda Toma, George Constantin, Silvia Popovici, Victor Rebengiuc, Draga Olteanu-Matei, Constantin Rauțchi și mulți alții. Imediat după absolvire, a început îndelungata sa carieră, prezența lui scenică și cinematografică magnetică și vocea inconfundabilă făcând un adevărat recital artistic din orice personaj, conform cinemagia.ro.

În 1967, Sergiu Nicolaescu l-a descoperit cu micul rol al lui Oluper, fictivul frate al lui Decebal din "Dacii", astfel începând o colaborare îndelungată din care merită să-l menționăm pe doborâtorul Popa Stoica din "Mihai Viteazul" (1971), Paraschiv din "Zile fierbinți" (1975), Colonelul Mihai Cerchez din "Pentru patrie" (1977 - rol preluat din varianta de televiziune a filmului, realizată separat de către Gheorghe Vitanidis, Doru Năstase și Sergiu Nicolaescu), Geissler, din "Revanșa" (1978), un bandit din "Nea Mărin Miliardar" (1979), "Capcana mercenarilor" (1980), "Wilhelm Cuceritorul" (1982), "Viraj periculos" (1983), sau "Ziua Z" (1984). Totuși, un rol mult mai semnificativ în influențarea carierei cinematografice a lui Mircea Albulescu l-a avut Manole Marcus.

Colaborarea lor a început cu "Canarul și viscolul" (1969), imediat urmând surprinzătorul "Puterea și adevărul" (1971), după piesa și scenariul lui Titus Popovici care, la comanda politică a lui Ceaușescu, prezenta pentru prima oară o viziune critică asupra perioadei dejiste - un fel de "fundătură" din care ne salvase, vezi-dumneata, venirea lui Nea Nicu la putere. Cu aplombu-i unic, Mircea Albulescu îl juca pe nimeni altul decât Gheorghe Gheorghiu-Dej (deghizat sub străveziul nume "Pavel Stoian"), câtă vreme victimizatul "Petrescu" (citește: Pătrășcanu) era interpretat de Amza Pellea, iar "Mihai Duma" (adică însuși Ceașcă) îi aparținea lui Ion Besoiu. Astfel, Nolly Marcus a început să-l distribuie pe Albulescu în aproape toate filmele sale, dar rolul care se distinge cu precădere rămâne Ionel Friedmann, textierul evreu din "Actorul și sălbaticii", în special prin finețea și complexitatea cu care combină bunul-simț uman și zgârcenia financiară, umorul și înțelepciunea, spaima patologică în fața terorii și demnitatea de a nu ceda cu nici un chip - și, mai ales, apoteoza sacrificiului tragic dinainte de final.

Mircea Veroiu, în schimb, ajunsese la o asemenea simbioză cu Iorgu (cum continuau să-i spună prietenii) Albulescu, încât adesea își adapta personajele în funcție de trăsăturile interpretative ale acestuia. Au făcut împreună "Șapte zile" (1973), "Dincolo de pod" (1976 - unde Albulescu a adus pe ecran, din proza lui Slavici, un neuitat Huber), "Artista, dolarii și ardelenii" (1980), "Semnul șarpelui" (1981), "Somnul insulei" (1995 - ecranizare mediocră după elebrul roman "Al doilea mesager", care a dus la stabilirea lui Bujor Nedelcovici în Franța) și, într-un târziu, "Craii de Curtea Veche" (1995). De vreme ce, așa cum era și firesc, cam toți regizorii importanți ai vremii se îmbulzeau să-l distribuie în filmele lor, Mircea Albulescu s-a mai impus cu rolul negativ al directorului lichea din "Trei scrisori secrete" (1974, Virgil Calotescu), șoferul dintr-o bucată Savu, din "Cursa" (1975, Mircea Daneliuc), "Avaria" (1978, Ștefan Traian Roman), "Ancheta" (1980, Constantin Vaeni - unde personajul său principal îl reprezenta, de fapt, pe... Ilie Verdeț, pe-atunci mare demnitar al regimului), și mai ales tulburătorul "Maistru Michel" Gherlaș din "Înghițitorul de săbii" (1981, Visarion Alexa - din care se rețin mai ales celebra secvență cu "Ordon șmecherii!", împreună cu George Constantin, și finalul tragic, cu Mitică Popescu). Nu putem trece nici peste trioul destinelor învinse întregit cu Dan Condurache și Ioana Crăciunescu în "La capătul liniei" (1982, Dinu Tănase), sau hidosul Grecu din inegalul "Cel mai iubit dintre pământeni" (1993, Șerban Marinescu). ...Și ar fi o omisiune de neiertat să ignorăm și contribuția pedagogică a lui Mircea Albulescu, al cărei prim germene a încolțit într-o seară din toamna lui 1981, când marele actor, la invitația profesoarei Silvia Cucu, a venit să converseze cu studenții.

Mircea Albulescu și-a încercat condeiul și pe tărâmul poeziei, în volume ca "Vizite", "Pajura singurătății", "Bazar sentimental", "Bilete de favoare" și "Baraka". În legislațiile trecute, a activat intens în U.S.R., U.C.I.N., UNITER, U.Z.R., fiind o vreme și secretar de stat în Ministerul Culturii. Din palmaresul său, cele mai prestigioase sunt "Premiul Național pentru întreaga activitate artistică", acordat de Ministerul Culturii și Cultelor în 2003", "Premiul pentru întreaga activitate", de la Gala Premiilor UNITER 2005, Ordinul Meritul Cultural și Ordinul Serviciul Credincios în grad de Comandor.

Celebrităților din Piața Timpului, alături de alte personalități ale vieții noastre culturale. Totodată este Cetățean de onoare al orașului București.

În decembrie 2014, a fost premiat pentru "profesionalismul și dăruirea cu care slujește teatrul românesc", cu prilejul Galei Premiilor Brâncoveanu, iar în martie 2015 i-a fost acordat Premiul de Excelență cu prilejul celei de-a XV-a ediții a Galei Premiilor Radio România Cultural.

În ianuarie 2013 a fost internat la Spitalul Floreasca, după ce i s-a făcut rău și a căzut pe stradă, la București, fiind ajutat de doi tineri, care au chemat ambulanța. În noiembrie 2014, actorul a fost supus unei intervenții pe cord la Institutul de Boli Cardiovasculare (IBCV) Timișoara, după ce a acuzat dureri puternice în zona pieptului.