Moartea uneori salvează vieți. Nimic, însă, nu ar putea fi posibil fără cei care fac acest lucru, fără medici, acei oameni care fac transplantul. Sunt oameni care țin în condiții fiziologice normale persoana aflată în moarte cerebrală, care văd moartea și o sfidează luptând pentru alte vieți.
La Sibiu se face prelevare de organe de aproximativ cinci ani. În primii trei ani au fost cam 4 – 5 donatori de organe pe an, scrie tribuna.ro.
În 2013, însă, a fost doar un singur donator, iar anul acesta, au fost deja doi. "Numărul de donatori este imprevizibil, fiindcă donatorii cadavru apar în urma diagnosticării morții cerebrale. Cauza morții cerebrale este imprevizibilă. Poate fi din cauza unui traumatism cranian, a unui accident sau un pacient agresat sau poate fi din cauza accidentelor vasculare cerebrale", explică dr. Mihai Sava, medic șef al Secției Anestezie - Terapie Intensivă și KAY – Key Donation Person.
Este foarte important ca familia să știe că în momentul în care moare creierul, cel drag moare și el. "În România, conceptul de moarte cerebrală reprezintă moartea întregului creier, adică și a emisferelor cerebrale, și a trunchiului cerebral. Astea sunt niște părți ale creierului. Moartea cerebrală se poate diagnostica printr-o serie de reflexe stabilite prin lege. Toate semnele trebuie să fie îndeplinite. În plus, mai trebuie determinat traseul electroencefalogramei (EEG), care trebuie să nu aibă activitate electrică. E ca la inimă: când se oprește inima și apare o linie, așa e și la creier”, explică medicul Sava.
Partea cea mai dificilă în această problemă de prelevare de organe este menținerea donatorului aflat în moarte cerebrală, în condiții cât mai bune pentru a nu se deprecia organele ce ar putea fi prelevate.
În momentul în care este detectat un eventual pacient în moarte cerebrală, acesta trebuie monitorizat foarte strict și trebuie pus diagnosticul de moarte cerebrală cât mai repede după instalarea morții cerebrale. "Moartea cerebrală este un proces ireversibil. Trebuie să o surprindem cât mai repede și să stabilim diagnosticul de moarte cerebrală. După ce s-a stabilit diagnosticul, încep două procese care se petrec în paralel: menținerea fiziologică a pacientului în moarte cerebrală și al doilea proces este obținerea acordului familiei și organizarea echipelor de prelevare", a mai spus medicul.
"Am avut pacienți în moarte cerebrală în cazul cărora familia a refuzat să doneze organele. Anul acesta însă am avut doi pacienți în moarte cerebrală și familia și-a dat acordul pentru transplant. Nu există cale de întoarcere în cazul pacientului cu moarte cerebrală. Asta e cel mai greu: să convingi familia că omul acela are complexe pe EKG, că respiră ventilatorul nostru, asta e cel mai greu, de fapt, să faci aparținătorul să înțeleagă că omul e mort. Din cauza aceasta nu își dau acordul, că văd cum respiră, dar el e mort. Asta trebuie să îi faci să înțeleagă”, explică medicul șef ATI, Mihai Sava.
