Urmează o mare sărbătoare pentru ortodocși. E cruce neagră în calendar

Sfântul Paisie de la Neamț s-a născut la 21 decembrie 1722 că fiu al protopopului Ioan din Poltava, primind la botez numele Petru.Luând hotărârea de a se călugări, ajunge la mănăstirile Liubetk și Medvedovschi. Nemulțumit de viață de aici, ajunge la Lavră Pecerska din Kiev, unde devine rasofor. Împreună cu prietenul sau Alexie, decide să plece în Țările Române.

Ajuns în Țara Românească, viețuiește în schiturile Dalhauti, Traisteni, Poiană Mărului și Carnu. Îi cunoaște pe schimonahii Vasile de la Poiană Mărului, Onufrie de la Carnu și alți părinți cu viață aleasă.

După o vreme, ajunge la Sfântul Munte Athos, unde este tuns în monahism și unde se nevoiește timp de 17 ani. Părăsește Sfântul Munte în anul 1763 și ajunge la schitul Varzaresti, din părțile Buzăului. De aici se îndreaptă spre Moldova. Este numit staret la Mănăstirea Dragomirna, ctitoria mitropolitului Anastasie Crimca. Viețuiește aici din anul 1763 până în 1775, când, datorită ocupației austriece, se retrage cu întreagă obște la Mănăstirea Secu.

Paisie va primi în dar de la voievodul Constantin Moruzzi Mănăstirea Neamț. Astfel, va lăsa la Secu pe duhovnicul Ilarion și se va mută la Neamț. Numărul viețuitorilor nemțeni s-a ridicat la 700, între care erau moldoveni, munteni, transilvăneni, ruși, ucrainieni, bieloruși, greci, bulgări, sârbi și chiar foști necreștini trecuți la Ortodoxie. În anul 1791, Paisie a fost hirotesit arhimandrit de către arhiepiscopul Ambrosie Serebrenikov. În ziua de 15 noiembrie 1794, Paisie a trecut la cele veșnice și a fost îngropat în biserică mare a mănăstirii Neamț.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a canonizat în 1988. În ședința Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 20 iunie 1992, s-a hotărât generalizarea cultului Cuviosului Paisie de la Neamț și în Biserica noastră, conform crestinortodox.ro.