"Totul a fost sub guvernarea PSD. Atragerile de fonduri europene au lipsit aproape cu desavârșire. Acum, pe final de mandat, primarul promite din ce în ce mai multe proiecte. Unii primari locali, în special cei PSD, evită fondurile europene pentru ca ele vin la pachet și cu supervizarea cheltuielilor. Atunci când sunt bani europeni, adio, borduri, copăcei, bănci în parc plătite de 10 ori față de prețul lor real", a spus Veronica Mitran, candidat PNL la Primăria Alexandria.
Reședința județului Teleorman, Alexandria, arată ca un sat mai mare. Conducerea din ultimii 30 de ani a lăsat în urmă un dezastru.
"Pe mine nu mă deranjează supervizarea europeană, dimpotrivă. Eu sunt expert-contabil de meserie și știu foarte bine să fac bugete. E foarte mult de muncă aici la noi, dar vrem să ajungem un oraș de nivel european. Un oraș de provincie ca Alexandria are foarte mare nevoie de infrastructură - schimbarea infrastructurii de apă. Blocurile din Alexandria au nevoie de confort termic, de anvelopare. Nu vorbim de lux, vorbim de nevoi de bază ale cetățenilor", a mai spus Mitran.
Cei care locuiesc în Alexandria cumpără apă de la magazin când vor să se spele și să facă mâncare, pentru că apa de la robinet are un miros groaznic și nu este potabilă. Mai mult, la fiecare ploaie, sistemul de canalizare nu face față.
"Banii trebuiesc direcționați către afacerile mici, locale, cele care investesc aici. Acești oameni care s-au chinuit tot anul să-și mențină afacerea, să-și mențină oamenii angajați chiar în aceste condiții, în care multe business-uri sunt pe pierdere din cauza Covid", a mai spus Veronica Mitran.
Iar lista problemelor continuă. Dovadă stau declarațiile celor care se luptă pentru schimbare.
"Nu numai că aceste fonduri vor fi injectate în economie și vor ține economia mergând și în timpul unei potențiale recesiuni internaționale, dar vom vedea și noi ceva fizic, concret, făcut cu acești bani", spune Mitran.
În timp ce puțini s-au îmbogățit, mulți au sărăcit în Alexandria. Orașul s-a transformat într-o pustietate, fără perspective, fără orizonturi, fără speranțe, iar oamenii nu se mai feresc să o spună.
