Dacă acel legendar și enigmatic oraș, poleit cu metalul zeilor, nu a fost descoperit niciodată, în schimb, meleagurile hunedorene au constituit, de-a lungul mileniilor, un autentic "Eldorado", ce a îmbogățit visteriile marilor imperii.
Istoria febrei aurului în ținutul Hunedoarei începe să fie scrisă pe vremea romanilor, are un apogeu în perioada imperiului austro-ungar și se stinge treptat în zilele noastre, însă chemarea irezistibilă a diavolului galben nu a încetat niciodată în zonă, scrie zhd.ro.
Un caz special este acela al mineralogului Ignaz von Born (1742-1791), consilier al împăratului Iosif al II-lea, care a inspectat, în vara anului 1770, minele și topitoriile din Ardeal. Relatările referitoare la ținuturile Hunedoarei, mai cu seamă la Săcărâmb, sunt cuprinse în lucrarea publicată, în 1774, la Frankfurt și Leipzig, sub titlul „Briefe über mineralogische Gegen – Stände auf einer Reise durch das Temeswarer Banat, Siebenbürgen”.
Lui Ignaz von Born îi erau familiare plaiurile săcărâmbene, deoarece tatăl său era acela care a deschis exploatările aurifere de aici. Plecat din Deva în dimineața unei zile de iulie, consilierul Born răzbește cu greu la Săcărâmb. El notează: „…pentru a ajunge la aceste mine de aur, am luat boi ca să-mi tragă trăsura, căci caii mici ungurești pe care îi aveam n-ar fi fost de vreun folos pe un drum atât de muntos. În sfârșit, am ajuns cu bine, pe înoptate, la Săcărâmb… De jur împrejur, nu se văd decât păduri, iar într-o vale se văd vreo sută de case, hangare mari, câteva case mari de spălat aurul și o biserică. Toate acestea formează un târg de munte, care trăiește numai de pe urma exploatării minelor, căci situația și dispoziția terenului, ca și frigul, nu sunt propice agriculturii”.
"Descoperirea minei de aur se datorește întâmplării. Un român, numit Ion Armean, a venit la tatăl meu, care exploata pe atunci o mină bogată de argint la Certeju, și i-a spus că zilnic se vede o flacără ce iese și joacă asupra unei crăpături din pădure și el crede că asta ar însemna că trebuie să fie ascunse acolo minereuri bogate. Tatăl meu era, din fericire, destul de aventuros pentru ca să dea atenție spuselor acestui om de treabă. A făcut deci o galerie la locul indicat de acel român, dar a săpat în zadar câțiva ani. În cele din urmă s-a plictisit și era hotărât a o părăsi, când a mai făcut o singură încercare în direcția vânei și aici a dat de un minereu bogat în aur… Această descoperire fericită l-a determinat pe tatăl meu să urmeze mai repede toate mijloacele pentru a continua această exploatare… În muntele din față, a descoperit o altă vână, numită Ion Nepomuk”.
În continuare, descrie aspecte ce țin de salarizarea lucrătorilor și organizarea extragerii aurului:
„În ce privește salariile zilnice pentru această exploatare la Săcărâmb, ele sunt mult mai mari decât în altă parte, deoarece alimentele aici sunt foarte scumpe, trebuind să fie aduse de la distanțe mari pe spinarea cailor sau aduse în spate de oameni… Proprietarii au trecut autoritatea sau dreptul de a reglementa explotarea asupra Majestății Sale Împărăteasa Maria Tereza… Cel care îndeplinește acum funcția de exploatare a minelor este Daniel Castelano… El este primul în Transilvania care a construit în districtul său pive sistematice și a arătat folosul lor și al morilor de spălat, prelucrând într-o singură zi trei sute de chintale de minereu, cu ajutorul a șapte pive și mori de spălat, fabricate la Săcărâmb“.
De la Săcărâmb, Born trece muntele Stogul, spre Băița:
"Pe partea opusă acestui munte, la locul numit Trestia, se găsește o altă mină, care din cauza bucăților frumoase de aur pur,… a devenit foarte vestită. Toată această exploatare este în stare așa de proastă, că n-ai nici o siguranță când o vizitezi. Trebuie să fii român ca să îndrăznești să înfrunți primejdia… Am văzut vânzându-se ziua-n amiaza mare, în piața de la Deva, bucăți foarte frumoase provenind din această mină… Acești negustori se numesc Gozari“.
Citește mai mult zhd.ro.
