Teatrul Nottara din București a fost fondat în anul 1947, sub numele de Teatrul Armatei. În anul 1960 primește numele marelui Constantin Nottara, iar începând cu directoratele lui George Vraca și Horia Lovinescu teatrul Nottara se poziționează evident în zona teatrelor de repertoriu. În cei peste 60 de ani de existență, Teatrul Nottara găzduiește peste 370 de spectacole de înaltă ținută.
Situat pe Bulevardul Magheru din București, Teatrul Nottara se poate lăuda că este unul din teatrele cu un public fidel, receptiv la repertoriul variat oferit de echipele excepționale de actori și regizori care au transformat, peste ani, Teatrul Nottara într-o veritabilă catedrală a culturii românești!
Un teatru construit pentru Liviu Ciulei...
Tânărul Liviu Ciulei, viitorul regizor, era atras de teatru. Tatăl său, inginerul Ciulley, voia să-l facă inginer constructor. În urma negocierilor, povestește regizorul, a acceptat să se înscrie la Arhitectură. Cu toate acestea, împreună cu sora sa Ana (Nini), fără știrea părinților, se înscrie și la cursurile Academiei Regale de Muzică și Artă Dramatică. În iunie 1945, se prezintă la examenul de absolvire cu un monolog din Henric al IV-lea de Luigi Pirandello, în fața unei comisii alcătuite din monștri sacri ai teatrului românesc: Marioara Voiculescu, Alice Voinescu, Maria Filotti, Gheorghe Storin, Victor Ion Popa și rectorul Mihail Jora. Examenul avea loc într-o sală de curs, fără public.
Când să înceapă, ușa laterală se deschide și pe ea intră, cu pardesiul în mână, inginerul Liviu Ciulley, care cere permisiunea să asiste la examen. Evident, era un aranjament cu Marioara Voiculescu, pe care inginerul o cunoștea. Viitorul regizor își amintește că, în acel moment, a fost pur și simplu blocat, mai ales că din fire era timid. Cu toate acestea, după o pauză destul de lungă, și-a luat inima în dinți și a spus textul... Emoția sa a fost însă constructivă. Regizorul Liviu Ciulei apreciază că poate a fost cea mai bună prestație a sa. Comisia a decis și tânărul Ciulei a luat examenul cu nota 10 pe linie.
Acasă, își amintește el, era la masă cu inginerul Liviu Ciulley, mama și sora sa. După o tăcere îndelungată, inginerul Liviu Ciulley, spune: Se pare că chestiunea teatrului este o treabă serioasă! Și pauză... După o pauză de câteva minute în care nu pot descrie prin ce am trecut, spune regizorul, tata spune: Am să-ți construiesc un teatru. Și astfel a apărut după un an, în 1946, teatrul în care astăzi funcționează Teatrul C.I. Nottara cu cele două săli de spectacol. [...]
Construcția a început în 1943
Societatea Națională de Construcții Sonaco, a inginerului Liviu Ciulley, va începe construcția imobilului în campania anului 1943, dar va întâmpina o serie de greutăți din cauza condițiilor de război. În luna august 1946, imobilul era terminat la roșu, Teatrul Odeon își aștepta inaugurarea în stagiunea de toamnă, Teatrul Studio era finalizat 80%, iar o bună parte din apartamente aveau finisajele terminate [...]
În imobilul prezentat mai sus va funcționa, pentru scurtă vreme, Teatrul Odeon, care-și va deschide porțile în noiembrie 1946 cu spectacolul Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, pus în scenă de Ion Șahighian. Aici își va face debutul regizorul Liviu Ciulei cu piesa Poveste stranie / Strange.
Cea de-a doua stagiune, din anul 1947, continuă seria succeselor. Din păcate, la puțin timp după recunoașterea Guvernului Dr. Petru Groza de către Occident, consecințele preluării definitive a puterii de către comuniști au devenit din ce în ce mai vizibile.
În vara anului 1948, după naționalizare, Teatrul Odeon este desființat, aici instalându-se Teatrul Armatei. Ulterior, teatrul va prelua numele actorului și pedagogului C.I. Nottara, nume sub care este cunoscut și astăzi. Am speranța că cei ce vor citi aceste rânduri își vor îndrepta un gând de recunoștință câtre inginerul Liviu Ciulley, atunci când se vor afla în acest lăcaș de artă.”
