Sfântă Maria Egipteanca s-a născut în Egipt, la sfârșitul veacului al V-lea.
Viața sa a fost scrisă de patriarhul Ierusalimului, Sofronie (634-638). Conform acestei relatări, un monah dintr-o mănăstire din Palestina, pe nume Zosima, dorind să cunoască viața părinților pustiei din preajma Iordanului, a mers până dincolo de Iordan.
Aici, în pustia cea mai adâncă a întâlnit-o pe Sfânta Maria și a aflat despre viața sa, cum că a trăit în tinerețe ca o desfrânată în orașul Alexandria. În această stare a fost până în momentul în care a pornit cu un numeros grup de credincioși să se închine Sfintei Cruci la Ierusalim. O putere nevăzută a oprit-o însă, odată ajunsă aici, de a intra în Sfânta Biserică. Umilită de această întâmplare, s-a rugat la icoana Maicii Domnului, aflată la intrarea în Biserică, să o ajute să se mântuiască.
S-a închinat în Sfânta Biserică, apoi a luat trei pâini și a trecut Iordanul. A petrecut 47 de ani în pustiu, hrănindu-se cu verdețuri crude și, a rămas goală în arșița soarelui, căci în scurtă vreme hainele i s-au zdrențuit. Prin pocăință și asceză a căpătat haruri extraordinare, căci a fost văzută înălțată de la pământ în timpul rugăciunii, iar apa Iordanului o trecea pe deasupra.
